găzduĭesc definitie

11 definiții pentru găzduĭesc

găzdui [At: GORJAN, H. I, 113 / Pzi: ~iesc / E: gazdă, cf srb gazdovati] 1 vt A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2 vi A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. 3 vi A administra treburile unei gospodării. corectată
GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.
GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.
GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A primi în gazdă, a adăposti (pe timp limitat); a da ospitalitate. Cela ce găzdui pe Ercule îl ospătă și-l omeni ca pe nu știu cine. ISPIRESCU, U. 38. Portarul îl primi și îl găzdui pînă a doua zi. NEGRUZZI, S. I 219. 2. Intranz. A trage, a rămîne în gazdă; a locui provizoriu (undeva); a mînea (la cineva). Noaptea, găzduim la malul bălților, în căsuța pescarilor cu care sîntem prietini și tovarăși. SADOVEANU, O. A. II 148. În coasta casei, unde găzduiesc de cîtva timp, se arată, în azurul dimineții, un vîrf întunecos de piramidă. GALACTION, O. I 345. Dau numaidecît la casele lui Ion Matei, unde găzduiește tot timpul Moș Gheorghe cu alde fiică-sa. SP. POPESCU, M. G. 47. ◊ Refl. (Rar) Haideți împreună Veseli să pornim Și-ntr-o casă bună Să ne găzduim. ALECSANDRI, T. 120.
găzduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiésc, imperf. 3 sg. găzduiá; conj. prez. 3 să găzduiáscă
găzduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiésc, imperf. 3 sg. găzduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. găzduiáscă
GĂZDUÍ vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură.)
A GĂZDUÍ ~iésc 1. intranz. rar A fi în gazdă; a trăi la gazdă. 2. tranz. (persoane) A ține în gazdă. /gazdă + suf. ~ui
găzduì v. 1. a primi străini: bine găzduiți și bine ospătați; 2. a trage în gazdă: să ajung mai de vreme să găzduiesc la vreun sat PANN.
găzduĭésc v. tr. (d. gazdă. Tot așa sîrb. gazdovati). Primesc în gazdă, daŭ locuință. – Vechĭ și găzdăluĭesc. În Olt. gắzduĭ (NPl. Ceaur, 104).
GĂZDUI vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură în casa lui.)

găzduĭesc dex

Intrare: găzdui
găzdui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a