găvozdit definitie

2 intrări

20 definiții pentru găvozdit

gavuzdi v vz găvozdi
gavuzdit, ~ă a vz găvozdit
găvăzdi v vz găvozdi
găvozdi [At: VARLAAM, C. II, 642 / V: gavuzdi[1], ~văz~ / Pzi: ~desc / E: vsl гавоздити] 1 vt (Îvr) A răstigni. 2-3 (Mol) vtr A (se) înghesui. 4 vr A se ascunde, ghemuindu-se. corectată
găvozdit, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 240 / V: gavuz~ / Pl: ~iți, ~e / E: găvozdi] 1 (Îvr) Răstignit. 2 (Mol) Înghesuit. 3 (Mol) Ascuns Cf găvozdi (4).
GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.
GĂVOZDÍT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Reg.) Înghesuit, îngrămădit; ascuns. – V. găvozdi.
GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.
GĂVOZDÍT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, înghesuit; ascuns. – V. găvozdi.
GĂVĂZDÍ vb. IV v. găvozdi.
GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A înghesui, a grămădi, a strîmtora. [Foile ziarelor] le-ascund, le găvozdesc Prin scorburi, prin canale. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 112. ♦ Refl. A se ascunde ghemuindu-se, pitulîndu-se. (Atestat în forma găvăzdi) Mireasa... se găvăzdește unde poate, numai să n-o găsească. SEVASTOS, N. 333. – Variantă: găvăzdí vb. IV.
GĂVOZDÍT, -Ă, găvozdiți, -te, adj. (Regional) Ghemuit, înghesuit, ascuns. Veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plîngeau în pumni. CREANGĂ, P. 240.
găvozdí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdésc, imperf. 3 sg. găvozdeá; conj. prez. 3 să găvozdeáscă
găvozdí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găvozdésc, imperf. 3 sg. găvozdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. găvozdeáscă
GĂVOZDÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, țintui.
A GĂVOZDÍ ~ésc tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi
A SE GĂVOZDÍ mă ~ésc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /<sl. gvozditi
găvozdì v. Mold. a se cocoța, a se pironi: veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copac CR. [Slav. GŬVOZDITI, a pironi (din GŬVOZDĬ, piron)].
găvozdésc v. tr. (vsl. gvozditĭ, rus. gvozditĭ, a bate un cuĭ. V. găvozd). Vechĭ. Bat în cuĭe, pironesc, țintuĭesc. Azĭ. Mold. Trans. Trîntesc claĭe peste grămadă, îndes, vîr cu de-a sila unu peste altu. V. refl. Veverițele se găvozdise una peste alta în copac. – Și -zésc (Șez. 33, 27).
găvozdi vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. PIRONI. TICSI. ȚINTUI.

găvozdit dex

Intrare: găvozdi
găvăzdi reflexiv tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
găvozdi tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a reflexiv verb
gavuzdi
Intrare: găvozdit
găvozdit adjectiv
gavuzdit