găunoșit definitie

2 intrări

10 definiții pentru găunoșit

găunoș'a vtr vz găunoși
găunoși vtr [At: PISCUPESCU, O. 111 / V: a / P: gă-u~ / Pzi:esc / E: găunos] (Rar) 1-2 A face să devină sau a deveni găunos.
găunoșit, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: găunoși] 1 Devenit găunos. 2 Plin de găuri Si: găurit.
GĂUNOȘÍ, găunoșesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni găunos. [Pr.: gă-u-] – Din găunos.
GĂUNOȘÍ, găunoșesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni găunos. [Pr.: gă-u-] – Din găunos.
găunoșí (a ~) (rar) (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găunoșésc, imperf. 3 sg. găunoșeá; conj. prez. 3 să găunoșeáscă
găunoșí vb. (sil. gă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găunoșésc, imperf. 3 sg. găunoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. găunoșeáscă
GĂUNOȘÍ vb. (pop.) a se scorboroși, (reg.) a se scorburi. (Trunchiul de copac s-a ~.)
găunoșésc v. tr. (d. găunos). Vest. Fac găunos, rod pin auntru, scorboroșesc.
GĂUNOȘI vb. (pop.) a se scorboroși, (reg.) a se scorburi. (Trunchiul de copac s-a ~.)

găunoșit dex

Intrare: găunoși
găunoși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: gă-u-
găunoșa
Intrare: găunoșit
găunoșit participiu
găunoșire infinitiv lung