găunoș'a vtr vz găunoși

găunoșare sf vz găunoșire

găunoși vtr [At: PISCUPESCU, O. 111 / V: ~șa / P: gă-u~ / Pzi: ~șesc / E: găunos] (Rar) 1-2 A face să devină sau a deveni găunos.

găunoșire sf [At: DA / V: ~șare / Pl: ~ri / E: găunoși] (Rar) 1 Apariție a unor goluri în trunchiul copacilor. 2 Uscare a miezului nucilor. 3 (Pop) Cariere a dinților. 4 (Fig; rar) Transformare a oamenilor în sensul pierderii caracterului.

găunoșit, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: găunoși] 1 Devenit găunos. 2 Plin de găuri Si: găurit.

GĂUNOȘÍ, găunoșesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni găunos. [Pr.: gă-u-] – Din găunos.

GĂUNOȘÍ, găunoșesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni găunos. [Pr.: gă-u-] – Din găunos.

găunoșí (a ~) (rar) (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găunoșésc, imperf. 3 sg. găunoșeá; conj. prez. 3 să găunoșeáscă

găunoșí vb. (sil. gă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găunoșésc, imperf. 3 sg. găunoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. găunoșeáscă

GĂUNOȘÍ vb. (pop.) a se scorboroși, (reg.) a se scorburi. (Trunchiul de copac s-a ~.)

găunoșésc v. tr. (d. găunos). Vest. Fac găunos, rod pin auntru, scorboroșesc.

GĂUNOȘI vb. (pop.) a se scorboroși, (reg.) a se scorburi. (Trunchiul de copac s-a ~.)