găunoși definitie

2 intrări

21 definiții pentru găunoși

găunos, ~oa a [At: BIBLIA (1688), 67/2 / P: gă-u~ / Pl: ~oși, ~oase / E: găună + -os] 1 (D. copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gol pe dinăuntru Si: scorburos. 2 (D. nuci) Care este fără miez Si: sec. 3 (D. dinți, măsele; pop) Cariat (într-un stadiu avansat). 4 (D. acțiuni ale oamenilor; fig) Care este lipsit de conținut. 5 (Fig; d. oameni) Lipsit de caracter.
găunoș'a vtr vz găunoși
găunoși vtr [At: PISCUPESCU, O. 111 / V: a / P: gă-u~ / Pzi:esc / E: găunos] (Rar) 1-2 A face să devină sau a deveni găunos.
GĂUNÓS, -OÁSĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat (într-un stadiu avansat). ♦ Fig. (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de conținut, de temei. [Pr.: gă-u-] – Găună (înv. „gaură mică” < lat.) + suf. -os.
GĂUNOȘÍ, găunoșesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni găunos. [Pr.: gă-u-] – Din găunos.
GĂUNÓS, -OÁSĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat (într-un stadiu avansat). ♦ Fig. (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de conținut, de temei. [Pr.: gă-u-] – Găună (înv. „gaură mică” < lat.) + suf. -os.
GĂUNOȘÍ, găunoșesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A face să devină sau a deveni găunos. [Pr.: gă-u-] – Din găunos.
GĂUNÓS, -OÁSĂ, găunoși, -oase, adj. (Despre copaci) Scorburos; (despre nuci) fără miez, sec; (despre măsele) găurit. Un stejar găunos răsună ca un hîrb. GÎRLEANU, L. 14. Un stejeariu foarte înalt și găunos. ȚICHINDEAL, F. 128. ♦ (Substantivat, rar) Dinte sau măsea găurită. Înverzi de minie. – Cum să fac? scrîșni el, arătîndu-și găunoșii. SADOVEANU, M. C. 132. – Pronunțat: gă-u-.
găunós (gă-u-) adj. m., pl. găunóși; f. găunoásă, pl. găunoáse
găunoșí (a ~) (rar) (gă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găunoșésc, imperf. 3 sg. găunoșeá; conj. prez. 3 să găunoșeáscă
găunós adj. m. (sil. gă-u-), pl. găunóși; f. sg. găunoásă, pl. găunoáse
găunoșí vb. (sil. gă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găunoșésc, imperf. 3 sg. găunoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. găunoșeáscă
GĂUNÓS adj. 1. v. scorburos. 2. v. sec. 3. v. cariat.
GĂUNOȘÍ vb. (pop.) a se scorboroși, (reg.) a se scorburi. (Trunchiul de copac s-a ~.)
Găunos ≠ plin, sănătos
GĂUNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre arbori) Care are (multe) găuri pe dinăuntru; cu (multe) găuri pe dinăuntru; boșturos; scorburos. 2) (despre dinți) Care este găurit de carie; cariat. 3) (despre nuci) Care este fără miez; sec. 4) (despre manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de probe sigure. /reg. găun + suf. ~os
găunos a. 1. găurit pe dinăuntru; 2. lipsit de miez: arbore, măr găunos. [Vechiu-rom. găun, găunos, și dial. (Măidan) caună, gaură = lat. *CAVINA (din CAVUS)].
găunós, -oásă adj. (din *găuros, de la gaură). Vest. Cu găurĭ, bortos, scorburos: copac, dinte găunos. Fig. Sec, fără valoare: om, discurs găunos. V. gărgăricit.
găunoșésc v. tr. (d. găunos). Vest. Fac găunos, rod pin auntru, scorboroșesc.
GĂUNOS adj. 1. scorburos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.) 2. gol, sec. (Nuci ~.) 3. (MED.) cariat, găurit, stricat, (înv. și reg.) scorboroșit, scorburos. (Măsea ~.)
GĂUNOȘI vb. (pop.) a se scorboroși, (reg.) a se scorburi. (Trunchiul de copac s-a ~.)

găunoși dex

Intrare: găunos
găunos adjectiv
  • silabisire: gă-u-nos
Intrare: găunoși
găunoși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: gă-u-
găunoșa