Dicționare ale limbii române

2 intrări

6 definiții pentru găunire

găuni [At: LB / Pzi: ~nesc / E: găun] (Îvp) 1 vt A face o gaură într-un lemn. 2 vr A deveni scorburos.
găunire sf [At: ECONOMIA, 5 / Pl: ~ri / E: găuni] (Îvp) 1 Facere a unei găuri într-un lemn. 2 Gaură într-un lemn.
GĂUNÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
GĂUNÍRE s. v. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns.
găuni vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.
găunire s. v. GĂURIRE. GĂURIT. PERFORARE. PERFORAT. PERFORAȚIE. SCOBIRE. SCOBIT. SFREDELIRE. SFREDELIT. STRĂPUNGERE. STRĂPUNS.

găunire definitie

găunire dex

Intrare: găunire
găunire
Intrare: găuni
găuni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a