gătejel definitie

9 definiții pentru gătejel

gătăjel smn vz gătejel
gătejăl smn vz gătejel
gătejel [At: MARIAN, O. I, 304 / V: ~tăj~, ~jăl / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: gătej + -el] 1-2 smn (Pop) Gătej (1) (mic) Si: gătejișor. 3 sm (Olt; fig; irn) Băiat sau bărbat pipernicit (care face pe sfătosul). 4 sm (Orn; pop) Pitulice (1). 5 (Orn; pop) Păntăruș. 6 sn (Pop; lpl) Mâncare ciobănească făcută (la foc de vreascuri) din urdă dulce și zer Cf jintuit. 7 sn (Mol; lpl) Mâncare din brânză, apă, ceapă și mălai.
gătejél (reg.) s. n., pl. gătejéle
gătejél s. n., pl. gătejéi
GĂTEJÉL s. v. pitulice.
gătejel m. Zool. numele bucovinean al sfredelușului (care petrece prin găteje].
gătejél m., pl. éĭ (d. gătej, adică „mititel”). Trans. Sfredeluș.
gătejel s. v. PITULICE.

gătejel dex

Intrare: gătejel
gătejel
gătăjel
gătejăl