gălgăriță sf gărgăriță

gărgăliță sf vz gărgăriță

gărgăriță sf [At: ANON. CAR. / V: gâr~, ~ăli~, gârgăli~, găl~ / A și: ~riță / Pl: ~țe / E: nct] (Ent) 1 Gândac mic din ordinul coleopterelor, roșiatic-cenușiu, dăunător alimentelor. 2 Viermi de porumb și de alte cereale, din care ies gărgărițe (1) Cf călugăriță. 3 (Îs) ~ de mazăre (sau de bob, de grâu, de negară) Măzărar. 4 (Rar; îs) ~ de bucate Molie de bucate. 5 (Rar; îs) ~ albă Larva fluturașului numit „molie de pâine”. 6 (Șîs ~ măgărească) Buburuză.

gârgăliță sf vz gărgăriță

gârgăriță sf vz gărgăriță

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și: gărgăríță] – Cf. sb. grgarica.

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care atacă unele plante cultivate. [Acc. și gărgăríță] – Cf. scr. grgarica.

GẮRGĂRIȚĂ, gărgărițe, s. f. Nume dat mai multor specii de gîndaci, de culori și dimensiuni diferite, dintre care unii sînt dăunători culturilor. Combaterea gărgăriței la mazăre și fasole. HOT, ÎNGR. CULT. 7. Avea Tăun, în podul casei, cîțiva saci de grîu mîncat de gărgărițe. CAMILAR, TEM. 208.

gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe

gărgăriță s. f., g.-d. art. gărgăriței; pl. gărgărițe

GĂRGĂRIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Bruchus pisi)[1] (reg.) măzărar. 2. (Ținea granella) (reg.) molie. 3. gărgărița-prunului (Rhynchites bacchus) = prunar.

GĂRGĂRIȚĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

GĂRGĂRÍȚĂ ~e f. Insectă mică având capul alungit cu un rostru, dăunătoare, mai ales, semințelor și grăunțelor. [G.-D. gărgăriței] /cf. sb. gagrica

gărgăriță f. 1. vierme care roade grâul în hambare (Calandra granaria); 2. fig. element distrugător. [Cf. slav. GUGRIȚA].

gắrgăriță f., pl. e (cuv. reflex orĭ imit. de forma luĭ ve[r]veriță, turturică ș. a., ca și lat. curculio, gărgăriță. D. rom. vine sîrb. gágrica [vsl. gĭgrica], un verme al peilor netăbăcite, mare avar; bg. gurgulica și -rica, turturică, rut. gurgulica, ung. gergelice și -rice [de unde ĭar rut. gergelice], ngr. gargári. Aceĭașĭ formațiune în chichiriță, pitulice, ghirghilic ș. a.). Un gîndăcel negru foarte mic care mănîncă boabele de cereale (calandra granaria) și de legume (bruchus), maĭ ales de mazăre, de linte și de bob, în care se vîră acoperindu-se cu o peliță. Fig. Om care consumă numaĭ în folosu luĭ. Buburuză (Munt. Mold. sud). – Și gîrgăriță, gîrgîliță și gîrgîriță (nord). V. și curculez.

gî́rgăriță, gî́rgîliță și gî́rgîriță, V. gărgăriță.

GĂRGĂRIȚĂ s. (ENTOM.) 1. (Bruchus pisi) (reg.) măzărar. 2. (Ținea granella) (reg.) molie.

gărgăriță s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.