Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru g─âlbior

galghior, ~oar─â a, smn vz g─âlbior
g─âlbeior, ~oar─â a, smnf vz g─âlbior
g─âlbior, ~oar─â [At: ANON. CAR. / P: ~bi-or / V: (reg) ~bei~, (reg) galghi~ / Pl: ~i, ~oare / E: galben + -ior] 1 a (Fam) G─âlbui. 2 a (├Äc) Pere ~oare Soi de pere v─âratice, m─âl─âie╚Ťe, cu coaja galben─â. 3 ai (D. p─âr) Blond. 4-5 sn (╚śhp) G─âlbena╚Ö (1-2). 6 sm (Bot; reg; mpl) Bure╚Ťi galbeni (Cantharelus cibarius). 7 sf (Bot; reg) Ru╚Öuli╚Ť─â (Hieracium aurantiacum). 8 sf (Bot; reg) Solov├órvari╚Ť─â (Inula britannica). 9 sfp (Bot; reg) Filimic─â (Calendula officinalis). 10 sf (Reg) Un fel de strugure.
G─éLBI├ôR, -O├üR─é, g─âlbiori, -oare, adj., s. m. (Pop.) 1. Adj. Diminutiv al lui galben (1). ÔÖŽ B─âlai, blond. 2. S. m. Diminutiv al lui galben (3); g─âlbena╚Ö [Pr.: -bi-or] ÔÇô Galben + suf. -ior.
G─éLBI├ôR, -O├üR─é, g─âlbiori, -oare, adj., s. m. (Pop.) 1. Adj. Diminutiv al lui galben (1). ÔÖŽ B─âlai, blond. 2. S. m. Diminutiv al lui galben (3); g─âlbena╚Ö [Pr.: -bi-or] ÔÇô Galben + suf. -ior.
G─éLBI├ôR1, g─âlbiori, s. m. (Popular) Diminutiv al lui galben2. Veni╚Ťi cu mine pe ceea lume, g─âlbiorii mei!... Nu m─â l─âsa╚Ťi s─â plec singur, c-am tr─âit bine ├«mpreun─â. Nu v-am j─ârtfit pentru ca s─â-mi ├«mplinesc poftele. ALECSANDRI, T. 1645. C├«te fete s├«nt ├«n sat... Pe toate le-am s─ârutat, ╚śi pe papuc le-am c─âlcat, C├«te-un g─âlbior le-am dat. P─éSCULESCU, L. P. 292. S─â dea lefi la lefegii, G─âlbiori la tineriori. TEODORESCU, P. P. 52. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-or.
G─éLBI├ôR 2, -O├üR─é, g─âlbiori, -oare, adj. (Popular) Diminutiv al lui galben3. 1. v. galben3 (1). ╚śi s─â ├«mi v├«nez Ciute ciuteioare, Paseri g─âlbioare, C─â-s dulci la m├«ncare. ╚śEZ. I 114. S─â str├«nge╚Ťi cete de voinici Cu topoare mari ╚Öi mici, Ca s─â fac o v├«n─âtoare De pas─âri g─âlbioare, De bl├«nde c─âprioare. TEODORESCU, P. P. 173. 2. (Despre p─ârul oamenilor) B─âlai, blond. Ea, cu p─ârul g─âlbior, Nalt─â, zugr─âvit─â-ntreag─â, C├«nd ├«╚Öi ml─âdie trup╚Öorul! A ursit-o-n fa╚Öe dorul De-a fi drag─â Tuturor. CO╚śBUC, P. I 137. D─â-mi a ta feti╚Ť─â Cu s├«n albi╚Öor Ca un crini╚Öor, Cu p─âr g─âlbior, S─â-mi fie so╚Ťie. BOLINTINEANU, O. 79. M─â dusei ╚Öi eu la moar─â ╚śi-nt├«lnii o fe╚Ťi╚Öoar─â Cu cosi╚Ťa g─âlbioar─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 101. ÔÇô Pronun╚Ťat; -bi-or.
g─âlbi├│r2 (-bi-or) s. m., pl. g─âlbi├│ri
gălbiór1 (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. gălbióri; f. gălbioáră, pl. gălbioáre
gălbiór adj. m., s. m. (sil. -bi-or), pl. gălbióri; f. sg. gălbioáră, pl. gălbioáre
GĂLBIÓR adj. v. bălai, bălan, blond, chihlimbariu, galben, gălbui.
G─éLBI├ôR ~o├ír─â (~├│ri, ~o├íre) (diminutiv de la galben) 1) Care bate ├«n galben; cu nuan╚Ť─â galben─â; g─âlbui. 2) (despre p─ârul oamenilor) Care este de culoare deschis─â; g─âlbui; blond; b─âlai. /galben + suf. ~ior
g─âlbior a. g─âlbuiu. [Contras din g─âlbinior].
g─âlbi├│r, -o├ír─â adj. Cam galben. S. m. Pop. G─âlbior─ş, ro╚Öiori─ş din regimentu I, a c─âru─ş coloare distinctiv─â fa╚Ť─â de celelalte regimente e galben─â. Est. Urech─şu╚Ö─â or─ş dreahl─â, un fel de hrib.
g─âlbior adj. v. B─éLAI. B─éLAN. BLOND. CHIHLIMBARIU. GALBEN. G─éLBUI.

G─âlbior dex online | sinonim

G─âlbior definitie

Intrare: g─âlbior (adj.)
g─âlbior 2 adj. adjectiv
  • silabisire: g─âl-bi-or
galghior
g─âlbeior
Intrare: g─âlbior (moned─â)
g─âlbior 1 s.m. substantiv masculin
  • silabisire: g─âl-bi-or