gălbior definitie

15 definiții pentru gălbior

galghior, ~oa a, smn vz gălbior
gălbeior, ~oa a, smnf vz gălbior
gălbior, ~oa [At: ANON. CAR. / P: ~bi-or / V: (reg) ~bei~, (reg) galghi~ / Pl: ~i, ~oare / E: galben + -ior] 1 a (Fam) Gălbui. 2 a (Îc) Pere ~oare Soi de pere văratice, mălăiețe, cu coaja galbenă. 3 ai (D. păr) Blond. 4-5 sn (Șhp) Gălbenaș (1-2). 6 sm (Bot; reg; mpl) Bureți galbeni (Cantharelus cibarius). 7 sf (Bot; reg) Rușuliță (Hieracium aurantiacum). 8 sf (Bot; reg) Solovârvariță (Inula britannica). 9 sfp (Bot; reg) Filimică (Calendula officinalis). 10 sf (Reg) Un fel de strugure.
GĂLBIÓR, -OÁRĂ, gălbiori, -oare, adj., s. m. (Pop.) 1. Adj. Diminutiv al lui galben (1). ♦ Bălai, blond. 2. S. m. Diminutiv al lui galben (3); gălbenaș [Pr.: -bi-or] – Galben + suf. -ior.
GĂLBIÓR, -OÁRĂ, gălbiori, -oare, adj., s. m. (Pop.) 1. Adj. Diminutiv al lui galben (1). ♦ Bălai, blond. 2. S. m. Diminutiv al lui galben (3); gălbenaș [Pr.: -bi-or] – Galben + suf. -ior.
GĂLBIÓR1, gălbiori, s. m. (Popular) Diminutiv al lui galben2. Veniți cu mine pe ceea lume, gălbiorii mei!... Nu mă lăsați să plec singur, c-am trăit bine împreună. Nu v-am jărtfit pentru ca să-mi împlinesc poftele. ALECSANDRI, T. 1645. Cîte fete sînt în sat... Pe toate le-am sărutat, Și pe papuc le-am călcat, Cîte-un gălbior le-am dat. PĂSCULESCU, L. P. 292. Să dea lefi la lefegii, Gălbiori la tineriori. TEODORESCU, P. P. 52. – Pronunțat: -bi-or.
GĂLBIÓR 2, -OÁRĂ, gălbiori, -oare, adj. (Popular) Diminutiv al lui galben3. 1. v. galben3 (1). Și să îmi vînez Ciute ciuteioare, Paseri gălbioare, Că-s dulci la mîncare. ȘEZ. I 114. Să strîngeți cete de voinici Cu topoare mari și mici, Ca să fac o vînătoare De pasări gălbioare, De blînde căprioare. TEODORESCU, P. P. 173. 2. (Despre părul oamenilor) Bălai, blond. Ea, cu părul gălbior, Naltă, zugrăvită-ntreagă, Cînd își mlădie trupșorul! A ursit-o-n fașe dorul De-a fi dragă Tuturor. COȘBUC, P. I 137. Dă-mi a ta fetiță Cu sîn albișor Ca un crinișor, Cu păr gălbior, Să-mi fie soție. BOLINTINEANU, O. 79. Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fețișoară Cu cosița gălbioară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. – Pronunțat; -bi-or.
gălbiór2 (-bi-or) s. m., pl. gălbióri
gălbiór1 (pop.) (-bi-or) adj. m., pl. gălbióri; f. gălbioáră, pl. gălbioáre
gălbiór adj. m., s. m. (sil. -bi-or), pl. gălbióri; f. sg. gălbioáră, pl. gălbioáre
GĂLBIÓR adj. v. bălai, bălan, blond, chihlimbariu, galben, gălbui.
GĂLBIÓR ~oáră (~óri, ~oáre) (diminutiv de la galben) 1) Care bate în galben; cu nuanță galbenă; gălbui. 2) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă; gălbui; blond; bălai. /galben + suf. ~ior
gălbior a. gălbuiu. [Contras din gălbinior].
gălbiór, -oáră adj. Cam galben. S. m. Pop. Gălbiorĭ, roșioriĭ din regimentu I, a căruĭ coloare distinctivă față de celelalte regimente e galbenă. Est. Urechĭușă orĭ dreahlă, un fel de hrib.
gălbior adj. v. BĂLAI. BĂLAN. BLOND. CHIHLIMBARIU. GALBEN. GĂLBUI.

gălbior dex

Intrare: gălbior (adj.)
gălbior 2 adj. adjectiv
  • silabisire: găl-bi-or
galghior
gălbeior
Intrare: gălbior (monedă)
gălbior 1 s.m. substantiv masculin
  • silabisire: găl-bi-or