gălbăgi vr vz gălbeji

gălbegi vr vz gălbeji

gălbeji vr [At: LB / V: (reg) călbezi, ~băgi, ~begi, ~ezi / Pzi: ~jesc / E: gălbează] 1 (Pop; d. oi) A se îmbolnăvi de gălbează (2) Si: (rar) a se îngălbeji (1). 2 (Pfm; d. oameni, prin apropiere de cuvântul „galben”) A deveni palid și slab la față, în urma unei boli, a unei suferințe, a îmbătrânirii.

gălbezi vr vz gălbeji

GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).

GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).

GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli).

!gălbejí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejéște, imperf. 3 sg. se gălbejeá; conj. prez. 3 să se gălbejeáscă

gălbejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbejésc, imperf. 3 sg. gălbejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbejeáscă

A GĂLBÉJI ~ésc tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează

A SE GĂLBEJÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la față); a se îngălbeni. 2) (despre erbivore, în special despre oi) A se îmbolnăvi de gălbează; a căpăta gălbează. /Din gălbează

gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s’a gălbejit de frigurĭ.