Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

44 defini╚Ťii pentru g─âlbenit

g─âlb─ânit, ~─â a vz g─âlbenit
gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.
g─âlbenit, ~─â a [At: DEX / V: ~bin~, ~b─ân~ / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: g─âlbeni] (├Ävp) ├Äng─âlbenit.
g─âlbini vi, vtr vz g─âlbeni
g─âlbinit, ~─â a vz g─âlbenit
G─éLBEN├Ź, g─âlbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) ├«ng─âlbeni. [Var.: g─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô Din galben.
G─éLBEN├ŹT, -─é, g─âlbeni╚Ťi, -te, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) ├Äng─âlbenit. ÔÇô V. g─âlbeni.
G─éLBIN├Ź vb. IV v. g─âlbeni.
├ÄNG─éLBEN├Ź, ├«ng─âlbenesc, vb. IV. Intranz., refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) ve╚Öteji; a (se) g─âlbeni. [Var.: (pop.) ├«ng─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + galben.
├ÄNG─éLBEN├ŹT, -─é, ├«ng─âlbeni╚Ťi, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, ve╚Ötejit; g─âlbenit. [Var.: (pop.) ├«ng─âlbin├şt, -─â adj.] ÔÇô V. ├«ng─âlbeni.
├ÄNG─éLBIN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
├ÄNG─éLBIN├ŹT, -─é adj. v. ├«ng─âlbenit.
G─éLBEN├Ź, g─âlbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) ├«ng─âlbeni. [Var.: g─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô Din galben.
G─éLBEN├ŹT, -─é, g─âlbeni╚Ťi, -te, adj. (├Änv. ╚Öi pop.) ├Äng─âlbenit. ÔÇô V. g─âlbeni.
G─éLBIN├Ź vb. IV v. g─âlbeni.
├ÄNG─éLBEN├Ź, ├«ng─âlbenesc, vb. IV. Intranz., refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) ve╚Öteji; a (se) g─âlbeni. [Var.: (pop.) ├«ng─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + galben.
├ÄNG─éLBEN├ŹT, -─é, ├«ng─âlbeni╚Ťi, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, ve╚Ötejit; g─âlbenit. [Var.: (pop.) ├«ng─âlbin├şt, -─â adj.] ÔÇô V. ├«ng─âlbeni.
├ÄNG─éLBIN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
├ÄNG─éLBIN├ŹT, -─é adj. v. ├«ng─âlbenit.
G─éLBEN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
G─éLBEN├ŹT, -─é adj. v. ├«ng─âlbenit.
G─éLBIN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
├ÄNG─éLBEN├Ź, ├«ng─âlbenesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se ve╚Öteji, a se trece. ╚śapte prunci, zi cu zi, se ├«ng─âlbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza t├«njea, se ├«ng─âlbenea; celelalte, de pe acela╚Öi copac, parc─â se ├«ng─âlbeniser─â ╚Öi mai repede. G├ÄRLEANU, L. 42. Ionel zicea, ├Äns─â cum zicea, El ├«ng─âlbenea ╚śi r─âu ├«i p─ârea C-a vorbit minciun─â, N-a zis vorb─â bun─â. CO╚śBUC, P. II 158. ÔŚŐ Tranz. Soarele a ├«ng─âlbenit h├«rtia. ÔÇô Variante: (regional) ├«ng─âlbin├ş (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 212), g─âlben├ş (RUSSO, O. 51), g─âlbin├ş (╚śEZ. I 171) vb. IV.
├ÄNG─éLBEN├ŹT, -─é, ├«ng─âlbeni╚Ťi, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, ve╚Öted. ├Ä╚Öi d─âdu seama c─â fe╚Ťele celor din grup nu erau ├«ng─âlbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pere╚Ťii-ng─âlbeni╚Ťi Se dezlipe╚Öte-n p─âturi varul. GOGA, P. 19. Era toamn─â ╚Öi frunzele ├«ng─âlbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 72. ÔÇô Variante: ├«ng─âlbin├şt, -─â, g─âlben├şt, -─â (EMINESCU, N. 63) adj.
├ÄNG─éLBIN├Ź, vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
├ÄNG─éLBIN├ŹT, -─é adj. v. ├«ng─âlbenit.
g─âlben├ş (a ~) (├«nv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. g─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. g─âlbene├í; conj. prez. 3 s─â g─âlbene├ísc─â
├«ng─âlben├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ng─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ng─âlbene├í; conj. prez. 3 s─â ├«ng─âlbene├ísc─â
g─âlben├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. g─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. g─âlbene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. g─âlbene├ísc─â
├«ng─âlben├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ng─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ng─âlbene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ng─âlbene├ísc─â
G─éLBEN├Ź vb. v. ├«ng─âlbeni, ofili, p─âli, trece, usca, ve╚Öteji.
G─éLBEN├ŹT adj. v. galben, ├«ng─âlbenit, ofilit, p─âlit, trecut, uscat, ve╚Öted, ve╚Ötejit.
├ÄNG─éLBEN├Ź vb. 1. v. p─âli. 2. v. ofili.
├ÄNG─éLBEN├ŹT adj. 1. v. palid. 2. v. ofilit.
A ├ÄNG─éLBEN├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ├«ng─âlbeneasc─â. /├«n + galben
A SE ├ÄNG─éLBEN├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A c─âp─âta culoarea galben─â; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a p─âli. /├«n + galben
├«ng─âlben├Č v. a (se) face galben, a deveni palid.
├«ng─âlben├ęsc v. tr. Fac galben: timpu ├«ng─âlbene╚Öte h├«rtia. V. intr. Devin galben: am ├«ng─âlbenit de fric─â. V. refl. Devin galben: frunzele sÔÇÖa┼ş ├«ng─âlbenit de toamn─â. Devin palid: omu sÔÇÖa ├«ng─âlbenit de fric─â.
g─âlbeni vb. v. ├ÄNG─éLBENI. OFILI. P─éLI. TRECE. USCA. VE╚śTEJI.
g─âlbenit adj. v. GALBEN. ├ÄNG─éLBENIT. OFILIT. P─éLIT. TRECUT. USCAT. VE╚śTED. VE╚śTEJIT.
├ÄNG─éLBENI vb. 1. a p─âli, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emo╚Ťie.) 2. a (se) ofili, a p─âli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) ve╚Öteji, (ast─âzi rar) a t├«nji, (pop.) a (se) g─âlbeni, (├«nv. ╚Öi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) p├«h─âvi, (prin Mold.) a (se) prob─âjeni, (prin Mold. ╚Öi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ugili. (O plant─â care s-a ~.)
├ÄNG─éLBENIT adj. 1. galben, palid, (livr.) pal, (rar) p─âlit, (├«nv. ╚Öi pop.) searb─âd, (pop. ╚Öi fam.) g─âlbejit, (pop.) pierit, spelb, (├«nv. ╚Öi reg.) smolit, (reg.) g─âlb─âcios, (Ban. ╚Öi Olt.) galf─âd. (~ de emo╚Ťie.) 2. galben, ofilit, p─âlit, trecut, uscat, ve╚Öted, ve╚Ötejit, (pop.) g─âlbenit, (reg.) p├«h─âvit, (Mold. ╚Öi Bucov.) ugilit. (O plant─â, o frunz─â ~.)
g─âlben├ş, g─âlbenesc, vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) ├«ng─âlbeni. ÔÇô Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA).
a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.

G─âlbenit dex online | sinonim

G─âlbenit definitie

Intrare: îngălbeni
g─âlbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
îngălbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv intranzitiv reflexiv
g─âlbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
îngălbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv intranzitiv reflexiv
Intrare: g─âlbeni
g─âlbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
g─âlbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
g─âlbini
Intrare: g─âlbenit
g─âlbenit adjectiv
g─âlbinit participiu
g─âlb─ânit
Intrare: îngălbenit
îngălbinit adjectiv
g─âlbenit adjectiv
îngălbenit adjectiv