gălbenit definitie

44 definiții pentru gălbenit

gălbănit, ~ă a vz gălbenit
gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.
gălbenit, ~ă a [At: DEX / V: ~bin~, ~băn~ / Pl: ~iți, ~e / E: gălbeni] (Îvp) Îngălbenit.
gălbini vi, vtr vz gălbeni
gălbinit, ~ă a vz gălbenit
GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben.
GĂLBENÍT, -Ă, gălbeniți, -te, adj. (Înv. și pop.) Îngălbenit. – V. gălbeni.
GĂLBINÍ vb. IV v. gălbeni.
ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.
ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinít, -ă adj.] – V. îngălbeni.
ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.
ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.
GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben.
GĂLBENÍT, -Ă, gălbeniți, -te, adj. (Înv. și pop.) Îngălbenit. – V. gălbeni.
GĂLBINÍ vb. IV v. gălbeni.
ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.
ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinít, -ă adj.] – V. îngălbeni.
ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.
ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.
GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni.
GĂLBENÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.
GĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.
ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbení (RUSSO, O. 51), gălbiní (ȘEZ. I 171) vb. IV.
ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veșted. Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. – Variante: îngălbinít, -ă, gălbenít, -ă (EMINESCU, N. 63) adj.
ÎNGĂLBINÍ, vb. IV v. îngălbeni.
ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.
gălbení (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 să gălbeneáscă
îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă
gălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbeneáscă
îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă
GĂLBENÍ vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji.
GĂLBENÍT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit.
ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.
ÎNGĂLBENÍT adj. 1. v. palid. 2. v. ofilit.
A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben
A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben
îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.
îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.
gălbeni vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.
gălbenit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. OFILIT. PĂLIT. TRECUT. USCAT. VEȘTED. VEȘTEJIT.
ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)
ÎNGĂLBENIT adj. 1. galben, palid, (livr.) pal, (rar) pălit, (înv. și pop.) searbăd, (pop. și fam.) gălbejit, (pop.) pierit, spelb, (înv. și reg.) smolit, (reg.) gălbăcios, (Ban. și Olt.) galfăd. (~ de emoție.) 2. galben, ofilit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o frunză ~.)
gălbení, gălbenesc, vb. tranz., refl. – A (se) îngălbeni. – Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA).
a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.

gălbenit dex

Intrare: îngălbeni
gălbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
îngălbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv intranzitiv reflexiv
gălbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
îngălbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv intranzitiv reflexiv
Intrare: gălbeni
gălbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
gălbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
gălbini
Intrare: gălbenit
gălbenit adjectiv
gălbinit participiu
gălbănit
Intrare: îngălbenit
îngălbinit adjectiv
gălbenit adjectiv
îngălbenit adjectiv