gălbănire sf vz gălbenire

gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.

gălbenire sf [At: DA ms / V: ~bin~, ~băn~ / Pl: ~ri / E: gălbeni] (Pop) Îngălbenire.

gălbini vi, vtr vz gălbeni

gălbinire sf vz gălbenire

GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben.

GĂLBINÍ vb. IV v. gălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben.

GĂLBINÍ vb. IV v. gălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbení (RUSSO, O. 51), gălbiní (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBINÍ, vb. IV v. îngălbeni.

gălbení (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 să gălbeneáscă

îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă

gălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbenésc, imperf. 3 sg. gălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbeneáscă

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă

GĂLBENÍ vb. v. îngălbeni, ofili, păli, trece, usca, veșteji.

GĂLBENÍRE s. v. îngălbenire, ofilire, pălire, uscare, veștejire.

ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.

gălbeni vb. v. ÎNGĂLBENI. OFILI. PĂLI. TRECE. USCA. VEȘTEJI.

gălbenire s. v. ÎNGĂLBENIRE. OFILIRE. PĂLIRE. USCARE. VEȘTEJIRE.

ÎNGĂLBENI vb. 1. a păli, (înv. și reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoție.) 2. a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

gălbení, gălbenesc, vb. tranz., refl. – A (se) îngălbeni. – Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA).

a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.