Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

39 defini╚Ťii pentru g─âlbenea

gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.
g─âlbini vi, vtr vz g─âlbeni
G─éLBENE├ü, g─âlbenele, s. f. 1. Plant─â erbacee cu tulpina groas─â, cu frunze lanceolate ╚Öi din╚Ťate ╚Öi cu flori galbene (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ├«n partea de jos, cu frunze palmate ╚Öi cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ÔŚŐ G─âlbenele de p─âdure = plant─â erbacee cu tulpina acoperit─â de peri ╚Öi cu flori galbene-aurii (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plant─â cu tulpina dreapt─â, cu frunzele ovale acoperite cu peri ╚Öi cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plant─â cu tulpina dreapt─â, cu frunze ovale-lunguie╚Ťe ╚Öi cu flori galbene dispuse ├«n panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) dre╚Ťe (Lysimachia nummularia). ÔÇô Galben + suf. -ea.
G─éLBEN├Ź, g─âlbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) ├«ng─âlbeni. [Var.: g─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô Din galben.
G─éLBIN├Ź vb. IV v. g─âlbeni.
├ÄNG─éLBEN├Ź, ├«ng─âlbenesc, vb. IV. Intranz., refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) ve╚Öteji; a (se) g─âlbeni. [Var.: (pop.) ├«ng─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + galben.
├ÄNG─éLBIN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
G─éLBENE├ü, g─âlbenele, s. f. 1. Plant─â erbacee cu tulpina groas─â, cu frunze lanceolate ╚Öi din╚Ťate, cu flori galbene, care cre╚Öte ├«n locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ├«n partea de jos, cu frunze palmate ╚Öi cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ÔŚŐ G─âlbenele de p─âdure = plant─â erbacee cu tulpina acoperit─â de peri ╚Öi cu flori galbene-aurii, care cre╚Öte ├«n regiuni ├«nalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plant─â cu tulpina dreapt─â, cu frunzele ovale acoperite cu peri ╚Öi cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plant─â cu tulpina dreapt─â, cu frunze ovale-lunguie╚Ťe ╚Öi cu flori galbene dispuse ├«n panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) dre╚Ťe (Lysimachia nummularia). ÔÇô Galben + suf. -ea.
G─éLBEN├Ź, g─âlbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. ╚Öi refl. (├Änv. ╚Öi pop.) A (se) ├«ng─âlbeni. [Var.: g─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô Din galben.
G─éLBIN├Ź vb. IV v. g─âlbeni.
├ÄNG─éLBEN├Ź, ├«ng─âlbenesc, vb. IV. Intranz., refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) ve╚Öteji; a (se) g─âlbeni. [Var.: (pop.) ├«ng─âlbin├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + galben.
├ÄNG─éLBIN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
G─éLBENE├ü, g─âlbenele, s. f. 1. Plant─â erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene ╚Öi cu frunze lungi, ├«n form─â de lance; cre╚Öte prin mla╚Ötini ╚Öi b─âl╚Ťi sau prin ape lin curg─âtoare (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plant─â erbacee cu flori galbene ╚Öi fructe reunite ├«n spic (Ranunculus pedatus).
G─éLBEN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
G─éLBIN├Ź vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
├ÄNG─éLBEN├Ź, ├«ng─âlbenesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se ve╚Öteji, a se trece. ╚śapte prunci, zi cu zi, se ├«ng─âlbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza t├«njea, se ├«ng─âlbenea; celelalte, de pe acela╚Öi copac, parc─â se ├«ng─âlbeniser─â ╚Öi mai repede. G├ÄRLEANU, L. 42. Ionel zicea, ├Äns─â cum zicea, El ├«ng─âlbenea ╚śi r─âu ├«i p─ârea C-a vorbit minciun─â, N-a zis vorb─â bun─â. CO╚śBUC, P. II 158. ÔŚŐ Tranz. Soarele a ├«ng─âlbenit h├«rtia. ÔÇô Variante: (regional) ├«ng─âlbin├ş (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 212), g─âlben├ş (RUSSO, O. 51), g─âlbin├ş (╚śEZ. I 171) vb. IV.
├ÄNG─éLBIN├Ź, vb. IV v. ├«ng─âlbeni.
g─âlbene├í (plant─â) s. f., art. g─âlbene├íua, g.-d. art. g─âlben├ęlei; pl. g─âlben├ęle, art. g─âlben├ęlele
g─âlben├ş (a ~) (├«nv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. g─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. g─âlbene├í; conj. prez. 3 s─â g─âlbene├ísc─â
├«ng─âlben├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ng─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ng─âlbene├í; conj. prez. 3 s─â ├«ng─âlbene├ísc─â
g─âlbene├í (bot. ) s. f., art. g─âlbene├íua, g.-d. art. g─âlben├ęlei; pl. g─âlben├ęle
g─âlben├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. g─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. g─âlbene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. g─âlbene├ísc─â
├«ng─âlben├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ng─âlben├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ng─âlbene├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ng─âlbene├ísc─â
G─éLBENE├ü s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreni╚Ť─â, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-coco╚Öului. 3. g─âlbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-coco╚Öului. 4. v. p─â╚Öti╚Ť─â.
G─éLBEN├ëLE s. pl. v. dre╚Ťe, duminecea, filimic─â, floare-de-leac, iarb─â-de-lingoare, lotus, piciorul-coco╚Öului.
G─éLBEN├Ź vb. v. ├«ng─âlbeni, ofili, p─âli, trece, usca, ve╚Öteji.
├ÄNG─éLBEN├Ź vb. 1. v. p─âli. 2. v. ofili.
G─éLBENE├ü ~├ęle f. 1) Plant─â erbacee, cu tulpina groas─â ╚Öi ├«nalt─â, av├ónd frunze crestate ╚Öi flori galbene, care cre╚Öte ├«n locuri umede. 2) la pl. Plant─â erbacee cu frunze palmate ╚Öi cu flori galbene-aurii, cultivat─â ├«n scopuri decorative ╚Öi medicinale. /galben + suf. ~ea
A ├ÄNG─éLBEN├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ├«ng─âlbeneasc─â. /├«n + galben
A SE ├ÄNG─éLBEN├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A c─âp─âta culoarea galben─â; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a p─âli. /├«n + galben
├«ng─âlben├Č v. a (se) face galben, a deveni palid.
├«ng─âlben├ęsc v. tr. Fac galben: timpu ├«ng─âlbene╚Öte h├«rtia. V. intr. Devin galben: am ├«ng─âlbenit de fric─â. V. refl. Devin galben: frunzele sÔÇÖa┼ş ├«ng─âlbenit de toamn─â. Devin palid: omu sÔÇÖa ├«ng─âlbenit de fric─â.
G─éLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreni╚Ť─â, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-coco╚Öului. 3. g─âlbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-coco╚Öului. 4. (Anemone ranunculoides; la pl.) g─âinu╚Ö─â, p─â╚Öti╚Ť─â, dedi╚Ťei-galbeni (pl.), floarea-pa╚Ötilor, floarea-p─âs─ârilor, floarea-v├«ntului-galben─â, (reg.) breab─ân, p─âscu╚Ť─â, turcule╚Ť, zlac, muscerici-galbeni (pl.), p├«inea-pa╚Ötelui.
g─âlbenele s. pl. v. DRE╚ÜE. DUMINECEA. FILIMIC─é. FLOARE-DE-LEAC, IARB─é-DE-LINGOARE. PICIORUL-COCO╚śULUI.
g─âlbeni vb. v. ├ÄNG─éLBENI. OFILI. P─éLI. TRECE. USCA. VE╚śTEJI.
├ÄNG─éLBENI vb. 1. a p─âli, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emo╚Ťie.) 2. a (se) ofili, a p─âli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) ve╚Öteji, (ast─âzi rar) a t├«nji, (pop.) a (se) g─âlbeni, (├«nv. ╚Öi reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) p├«h─âvi, (prin Mold.) a (se) prob─âjeni, (prin Mold. ╚Öi Transilv.) a (se) probozi, (Mold. ╚Öi Bucov.) a (se) ugili. (O plant─â care s-a ~.)
g─âlben├ş, g─âlbenesc, vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) ├«ng─âlbeni. ÔÇô Din galben (< lat. galbinus) (DEX, MDA).
CALENDULA L., G─éLBENELE, fam. Compositae. Gen de plante erbacee, anuale ╚Öi vivace, originare din sudul Europei, nordul Africii, cca 25 specii, cca 50 cm ├«n─âl╚Ťime. Tulpin─â cu miros particular, fragil─â, erect─â, ramificat─â. Frunze alterne, oblonge p├«n─â la lanceolate, sesile, cu margini ciliate. Fiori (albe, galbene, ro╚Öii-portocalii) ├«n capitule mari, terminale, ├«n care florile discului, mascule, s├«nt sterile, cele radiale, fertile. Fructul, achen─â lung─â, ╚Ťepoas─â.
a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare.

G─âlbenea dex online | sinonim

G─âlbenea definitie

Intrare: g─âlbenea
Rorippa amphibia biologie
g─âlbenea substantiv feminin
Intrare: îngălbeni
g─âlbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
îngălbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv intranzitiv reflexiv
g─âlbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
îngălbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv intranzitiv reflexiv
Intrare: g─âlbeni
g─âlbeni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
g─âlbini conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv tranzitiv reflexiv
g─âlbini
Intrare: g─âlbenele-de-munte
Ranunculus carpaticus biologie
g─âlbenele-de-munte substantiv feminin plural