gălbejit definitie

2 intrări

20 definiții pentru gălbejit

gălbăgi vr vz gălbeji
gălbegi vr vz gălbeji
gălbeji vr [At: LB / V: (reg) călbezi, ~băgi, ~begi, ~ezi / Pzi: ~jesc / E: gălbează] 1 (Pop; d. oi) A se îmbolnăvi de gălbează (2) Si: (rar) a se îngălbeji (1). 2 (Pfm; d. oameni, prin apropiere de cuvântul „galben”) A deveni palid și slab la față, în urma unei boli, a unei suferințe, a îmbătrânirii.
gălbejit, ~ă a [At: ȘEZ. III, 147 / Pl: ~iți, ~e / E: gălbeji] (Pop) 1 (D. oi) Bolnav de gălbează (2) Si: (rar) gălbejos (1), îngălbejit (1). 2 (Pfm; d. oameni) Îngălbenit la față Si: (rar) gălbejos (4). 3 (Pfm; d. ochi) Stins. 4 (Pfm; d. textile sau obiecte din sticlă) Care este de un galben-stins, galben-murdar.
gălbezi vr vz gălbeji
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).
GĂLBEJÍT, -Ă, gălbejiți, -te, adj. (Pop.) Palid, tras la față. – V. gălbeji.
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).
GĂLBEJÍT, -Ă, gălbejiți, -te, adj. (Pop.) Palid, tras la față. – V. gălbeji.
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni palid și tras la față (în urma unei boli).
GĂLBEJÍT, -Ă, gălbejiți, -te, adj. (Despre oameni) Palid la față; (despre părți ale corpului) galben. În timpul din urmă, domnul colonel era tot mai gălbejit, mai tras la față. DUMITRIU, V. L. 76. Obrajii gălbejiți și subți căpătaseră o umbrire vineție, lucioasă. MIHALE, O. 511. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a murgi în vînăt. DELAVRANCEA, S. 184.
!gălbejí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gălbejéște, imperf. 3 sg. se gălbejeá; conj. prez. 3 să se gălbejeáscă
gălbejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbejésc, imperf. 3 sg. gălbejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbejeáscă
GĂLBEJÍT adj. v. galben, îngălbenit, palid.
A GĂLBÉJI ~ésc tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează
A SE GĂLBEJÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la față); a se îngălbeni. 2) (despre erbivore, în special despre oi) A se îmbolnăvi de gălbează; a căpăta gălbează. /Din gălbează
gălbejit a. slăbit: gălbejit de boală. [V. gălbează].
gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s’a gălbejit de frigurĭ.
gălbejít, -ă adj. Îngălbenit de boală: față gălbejită. Subst. Cine-ĭ acest gălbejit?
gălbejit adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID.

gălbejit dex

Intrare: gălbeji
gălbeji conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
gălbăgi
gălbegi
gălbezi
Intrare: gălbejit
gălbejit adjectiv