Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru g─âl─âmoz

g─âl─âmoz2 sm vz golomoz2
g─âl─âmoz1 sn vz golomoz1
G─éL─éM├ôZ, g─âl─âmoaze, s. n. (Reg.) Cocolo╚Ö, bo╚Ť (dintr-un material solid). [Var.: golom├│z s. n.] ÔÇô Et. nec.
GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz1.
GOLOM├ôZ1 s. m. Plant─â erbacee peren─â din familia gramineelor, cu flori ro╚Öietice sau violete, cultivat─â ca plant─â furajer─â (Dactylis glomerata). [Var.: golomß║»╚Ť s. m.] ÔÇô Et. nec.
GOLOMÓZ2 s. n. v. gălămoz.
G─éL─éM├ôZ, g─âl─âmoaze, s. n. (Reg.) Bo╚Ť, cocolo╚Ö, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golom├│z s. n.] ÔÇô Et. nec.
GOLOMẮȚ s. m. v. golomoz1.
GOLOM├ôZ1 s. m. Plant─â erbacee peren─â din familia gramineelor, cu flori ro╚Öietice sau violete, cultivat─â ca plant─â furajer─â (Dactylis glomerata). [Var.: golomß║»╚Ť s. m.] ÔÇô Et. nec.
GOLOMÓZ2 s. n. V. gălămoz.
G─éL─éM├ôZ, g─âl─âmoaze, s. n. (Regional) Bo╚Ť, cocolo╚Ö, bulz. Dima a de╚Öertat lutul pe-un sc─âuie╚Ö ╚Öi l-a ├«ntins g─âl─âmoz ÔÇô sub nasul boierului. GALAN, Z. R. 353. ÔÇô Variant─â: golom├│z s. n.
GOLOMÓZ s. n. v. gălămoz.
g─âl─âm├│z1/golom├│z1 (plant─â) (reg.) s. m., pl. g─âl─âm├│ji/ golom├│ji
gălămóz2/golomóz2 (obiect) (reg.) s. n., pl. gălămoáze/ golomoáze
golom├│z1 (plant─â) v. g─âl─âm├│z1
golom├│z2 (obiect) v. g─âl─âm├│z2
g─âl─âm├│z/golom├│z (bot.) s. m., pl. g─âl─âm├│ji/golom├│ji
gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze
golom├│z v. g─âl─âmoz
GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.
GOLOM├ôZ s. v. bo╚Ť, bulz, cocolo╚Ö, moloz.
G─éL─éM├ôZ ~o├íze n. reg. 1) Bucat─â sferic─â dintr-un material plastic; bo╚Ť; cocolo╚Ö. ~ de aluat. ~ de plastilin─â. 2) R─âm─â╚Öi╚Ťe (boabe seci, pleav─â etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. ├Ängr─âm─âdire de lucruri ├«n dezordine; ├«nv─âlm─â╚Öeal─â. [Var. golomoz] /cf. golomo╚Ť
GOLOMÓZ m. Plantă erbacee furajeră, cu tulpina înaltă și cu flori roșietice sau violete. /Orig. nec.
g─âl─âmoz n. Mold. arababur─â: ce blestem─â╚Ťie ╚Öi g─âl─âmoz era ├«n cas─â CR. [Cf. golomo╚Ť].
1) g─âl─âm├│z ╚Öi golom├│z (Mold. Trans.) ╚Öi glom├│z (Bucov.) n., pl. oaze sa┼ş ur─ş (ceh. hlem├Ż┼żd, melc [Bern. 1, 303], rud─â cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. ╚Öi cu glomotoc, g─âm─âlie, chilimo╚Ť ╚Öi g─âl─âmoz 2). Gogolo╚Ö, mototol (de h├«rtie, de bumbac, de m─şez de p├«ne ╚Ö. a.). Chilimo╚Ť, bo╚Ť. Guno─ş. S. m., pl. j─ş. O plant─â graminee s─âlbatic─â (d├íctylis glomerata). ÔÇô ╚śi g─âl─âmo╚Ť, golom─â╚Ť, golomo╚Ť, gomolo╚Ť ├Än vest golomoz, bo╚Ť, bulz: un golomoz de m─âm─âlig─â (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). ├Än Tut. golomoz, ├«n Suc. gilmoaz─â (f., pl. e), guno─ş, b─âligar.
2) g─âl─âm├│z ╚Öi golom├│z (Mold. Trans.) ╚Öi glom├│z (Bucov.) n., pl. oaze sa┼ş ur─ş (ceh. hlomoz, s├«rb. glomot, gomot ╚Ö. a. V. gl─âmujdesc, h─âl─âmujdie, h─ârm─âla─şe, zgomot, g─âl─âgie ╚Öi cp. cu g─âl─âmoz 1). H─âl─âmujdie, h─ârm─âla─şe, ├«nv─âlm─â╚Öeal─â, z─âh─â─şal─â, dezordine.
golomß║»╚Ť, -├│╚Ť, -├│z, V. g─âl─âmoz.
GOLOMĂȚ s. (BOT.; Dactylis glomerata) (reg.) noduroasă.
golomoz s. v. BO╚Ü. BULZ. COCOLO╚ś. MOLOZ.
g─âl─âm├│z, adj. ÔÇô v. golomos.
GOLOM─é╚Ü s. m. Plant─â erbacee peren─â din familia gramineelor, ├«nalt─â p├ón─â la 120 cm, cu flori ro╚Öii sau violete, cu l─âstari comprima╚Ťi la baz─â, tecile frunzelor aspre ╚Öi inflorescen╚Ťa un panicul (Dactylis glomerata); cultivat─â ca plant─â furajer─â.
DACTYLIS L., GOLOM─é╚Ü, fam. Gramineae. Gen originar din Africa, Asia, Europa, are o singur─â specie: Dactylis glomerata L. Erbacee, peren─â, 0,50- 1,00 m ├«n─âl╚Ťime, frunze liniare. ├«nflore╚Öte vara. Flori dispuse c├«te 3-5 ├«n spicule╚Ťe verzi, obi╚Önuit ro╚Öietice sau violete, ├«n panicul─â erect─â, unilateral─â.

G─âl─âmoz dex online | sinonim

G─âl─âmoz definitie

Intrare: g─âl─âmoz (bot.)
golom─â╚Ť plural necunoscut substantiv masculin
g─âl─âmoz 2 s.m. substantiv masculin
golomoz 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: gălămoz (cocoloș)
g─âl─âmoz 1 s.n. substantiv neutru
golomoz 1 s.n. substantiv neutru