gălăgios definitie

11 definiții pentru gălăgios

gălăcios, ~oa a vz gălăgios
gălăgios, ~oa a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (rar) ~ăci~ / Pl: ~oși, ~oase / E: gălăgie + -os] Care face multă gălăgie Si: zgomotos.
GĂLĂGIÓS, -OÁSĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face (multă) gălăgie; zgomotos. [Pr.: -gi-os] – Gălăgie + suf. -os.
GĂLĂGIÓS, -OÁSĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face (multă) gălăgie; zgomotos. [Pr.: -gi-os] – Gălăgie + suf. -os.
GĂLĂGIÓS, -OÁSĂ, gălăgioși, -oase, adj. Care face gălăgie; zgomotos. Întoarse capul spre grupul gălăgios de sub nucul cel mare. DUMITRIU, N. 263. Cînd treceam prin sate copii răsăreau la porți, cu păr de cînepă și ochii vii și ne salutau gălăgioși. SADOVEANU, E. 142. Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un rîs gălăgios. REBREANU, R. I 131. ◊ (Adverbial) Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții, gălăgioși. REBREANU, R. II 88. – Pronunțat: -gi-os.
gălăgiós (-gi-os) adj. m., pl. gălăgióși; f. gălăgioásă, pl. gălăgioáse
gălăgiós adj. m. (sil. -gi-os), pl. gălăgióși; f. sg. gălăgioásă, pl. gălăgioáse
GĂLĂGIÓS adj. v. zgomotos.
GĂLĂGIÓS1 adv. Cu gălăgie. /gălăgie + suf. ~os
GĂLĂGIÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care face (multă) gălăgie. /gălăgie + suf. ~os
GĂLĂGIOS adj. tumultuos, turbulent, zgomotos. (O ceată ~; manifestație ~.)

gălăgios dex

Intrare: gălăgios
gălăgios adjectiv
  • silabisire: -gi-os
gălăcios