găitănar definitie

8 definiții pentru găitănar

găitănar sm [At: FILIMON, C. II, 56 / P: gă-i~ / Pl: ~i / E: găitan + -ar) Fabricant de găitane (1) Cf ceaprazar.
GĂITĂNÁR, găitănari, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de găitane (1). [Pr.: gă-i-] – Găitan + suf. -ar.
GĂITĂNÁR, găitănari, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de găitane (1). [Pr.: gă-i-] – Găitan + suf. -ar.
GĂITĂNÁR, găitănari, s. m. (Învechit) Fabricant de găitane (1); ceaprazar. Astfel, zi de zi, sporea numărul cojocarilor, opincarilor... și al găitănarilor. CAMIL PETRESCU, O. II 63. [Strada] acoperită cu scînduri din Stambul, era locuită numai de abagii și găitănari. FILIMON, C. 107. – Pronunțat: gă-i-.
găitănár (înv.) (gă-i-) s. m., pl. găitănári
găitănár s. m. (sil. gă-i-), pl. găitănári
găitănar m. fabricant sau vânzător de găitane.
găitănár m. (d. găitan). Fabricant orĭ vînzător de găitane, ceaprazar. V. pasmantier.

găitănar dex

Intrare: găitănar
găitănar substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: gă-i-