găitănărie definitie

7 definiții pentru găitănărie

găitănărie sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / P: gă-i~ / E: găitănar + -ie] 1 Prăvălie în care se vând și se lucrează găitane (1). 2 Meserie de găitănar. 3 Marfă constituită din găitane.
GĂITĂNĂRÍE, găitănării, s. f. (Înv.) Locul în care se făceau sau se vindeau găitane. [Pr.: gă-i-] – Găitănar + suf. -ie.
GĂITĂNĂRÍE, găitănării, s. f. (Înv.) Locul în care se făceau sau se vindeau găitane. [Pr.: gă-i-] – Găitănar + suf. -ie.
GĂITĂNĂRÍE, găitănării, s. f. (Învechit) Atelier în care se lucrează găitane; prăvălie în care se vînd găitane; ceaprăzărie. Ajuns calfă la găitănărie, vorbea frumos și cu patimă în mijlocul tovarășilor săi. DELAVRANCEA, H. TUD. 17. ♦ Comerț cu găitane. La bătrînețe găitănăria nu mai mergea. Desfăcu prăvălia. Vîndu tot. DELAVRANCEA, H. TUD. 23. – Pronunțat: gă-i-.
găitănăríe (înv.) (gă-i-) s. f., art. găitănăría, g.-d. art. găitănăríei; pl. găitănăríi, art. găitănăríile
găitănăríe s. f. (sil. gă-i-), art. găitănăría, g.-d. art. găitănăríei; pl. găitănăríi, art. găitănăríile
găitănăríe f. Industria, negustoria saŭ prăvălia găitănaruluĭ. V. pasmanterie.

găitănărie dex

Intrare: găitănărie
găitănărie substantiv feminin
  • silabisire: gă-i-