Dicționare ale limbii române

3 intrări

16 definiții pentru găinița

găinăța vr [At: SBIERA, P. 56 / P: gă-i~ / Pzi: ~țez / E: găinaț] (D. păsări) A defeca Si: găina (1).
găiniță sf [At: DA / P: gă-i~ / Pl: ~țe / E: găină + -iță] (Bot; reg) Bălușcă (Ornithogalum).
GĂINĂȚÁ, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A se găina1. [Pr.: gă-i-. – Var.: găinițá vb. I] – Din găinaț.
GĂINIȚÁ vb. I v. găinăța.
GĂINĂȚÁ, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A se găina1. [Pr.: gă-i-. – Var.: găinițá vb. I] – Din găinaț.
GĂINIȚÁ vb. I v. găinăța.
GĂINĂȚÁ, pers. 3 găinățează, vb. I. Refl. A se găina. – Pronunțat: gă-i-.
găinățá (a se ~) (gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinățeáză
găinățá vb., ind. prez. 3 sg. găinățeáză
GĂINĂȚÁ vb. a se găina.
GĂINÍȚĂ s. v. bălușcă.
găiniță f. Bot. plisc păsăresc.
găinățéz (mă) v. refl. (d. găinaț). Se zice despre păsărĭ cînd leapădă materiile fecale.
GĂINĂȚA vb. a se găina.
găiniță s. v. BĂLUȘCĂ.
GĂINIȚA b. sau f. (?); Grozav, fiul Gainiții (D Buc), < subst. găină.

găinița definitie

găinița dex

Intrare: găinăța
găinița conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv unipersonal
găinăța conjugarea a II-a grupa I verb reflexiv unipersonal
Intrare: găiniță
găiniță substantiv feminin
Intrare: Găinița
Găinița