găinat sm, sn vz găinaț

găinaț sn [At: BIBLIA (1688), 270 / P: gă-i~ / V: ~at, găineț, găniaț, gănieț sm, sn / Pl: ~uri, (înv) ~i / E: lat (stercus) gallinaceum] 1 Excremente de găini. 2 (Pfm) Excremente de pasăre.

găineț sn vz găinaț

găniaț smn vz găinaț

gănieț smn vz găinaț

GĂINÁȚ, găinați, s. m. Excrement de pasăre. [Pr.: gă-i-. – Pl. și: (n.) găinațuri] – Lat. [stercus] gallinaceum.

GĂINÁȚ, găinațuri, s. n. Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i- – Pl. și: (m) găinați] – Lat. [stercus] gallinaceum.

GĂINÁȚ, găinațuri, s. n. Excremente de găină sau de altă pasăre. – Pronunțat: gă-i-.

!găináț (gă-i-) s. n., pl. găináți

găináț s. n., pl. găináțuri/găináțe

găináț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul).

GĂINÁȚ ~uri n. Excrement de pasăre. [Pl. și găinațe] /<lat. gallinaceum

găinaț n. gunoiu de pasăre. [Lat. (FIMUS) GALLINACEUS].

găináț m. și n., pl. urĭ (lat. gallináceus, de găină, adică „fimus”, băligar, găinaț, orĭ -áceum, adică „stercus”, băligar). Excrement de pasăre. Fig. Triv. (numaĭ m.). Om mărunțel și neînsemnat. V. căcat și guano.

găináț, găinațuri, s.n. – Excrement de pasăre. ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Lat. (stercus „bălegar”) gallinaceum „de găină” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).