Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru g─âin─âri

gairariu sm vz g─âinar
g─âinar sm [At: ANON. CAR. / P: g─â-i~ / V: (pop) gairariu, ~iu, (reg) ~re snp / Pl: ~ri / E: g─âin─â + -ar] 1 V├ónz─âtor de g─âini. 2 V├ónz─âtor de p─âs─âri de curte vii. 3 (├Änv) P─âzitor ╚Öi ├«ngrijitor de g─âini. 4 (Fam) Ho╚Ť de g─âini. 5 (Fam; pgn) Borfa╚Ö. 6 (Fam) ╚śantajist m─ârunt. 7 (Irn; iuz) Denumire dat─â jandarmilor care se l─âsau mitui╚Ťi cu lucruri m─ârunte sau sume mici. 8 (Fam) Persoan─â care se ocup─â de afaceri ilicite m─ârunte. 9 Un fel de uliu Si: (Buc) coba╚Ť, h├ór─âu, hereu, herete, porumbariu, uliu-g─âinilor, uliu-de-porumbei. 10 (Reg) Cote╚Ť. 11 snp (Teh; reg; ├«f ~e) Buc─â╚Ťi de lemn prinse pe c─âpriori pentru a-i ╚Ťine mai bine ├«ncheia╚Ťi ╚Öi pentru a m─âri rezisten╚Ťa la v├ónt.
g─âinare snp vz g─âinar
g─âinariu sm vz g─âinar
g─âin─âri v [At: BUL. FIL. VII-VIII, 274 / P: g─â-i~ / Pzi: ~resc / E: g─âinar) (Rar) 1-3 A-╚Öi c├ó╚Ötiga existen╚Ťa ca g─âinar (1-3). 4 (Fam; ├«nv) A fugi de la ╚Öcoal─â.
G─éIN├üR, g─âinari, s. m. 1. V├ónz─âtor de g─âini sau, p. gener., de p─âs─âri de curte vii. 2. (Fam.) Ho╚Ť de g─âini; p. gener. ho╚Ť de lucruri m─ârunte, borfa╚Ö. ÔÖŽ Persoan─â care se ocup─â de afaceri ilicite m─ârunte. [Pr.: g─â-i-] ÔÇô G─âin─â + suf. -ar.
G─éIN├üR, g─âinari, s. m. 1. V├ónz─âtor de g─âini sau, p. gener., de p─âs─âri de curte vii. 2. (Fam.) Ho╚Ť de g─âini; p. gener. ho╚Ť de lucruri m─ârunte, borfa╚Ö. ÔÖŽ Persoan─â care se ocup─â de afaceri ilicite m─ârunte. [Pr.: g─â-i-] ÔÇô G─âin─â + suf. -ar.
G─éIN├üR, g─âinari, s. m. 1. V├«nz─âtor de g─âini. O g─âin─â gras─â, cum ├«s la casa omului, nu mort─âciuni de la g─âinari. La TDRG. 2. Ho╚Ť de g─âini; p. ext. ho╚Ť de lucruri m─ârunte; borfa╚Ö, potlogar. Un g─âinar ├«nr─âut─â╚Ťit. Fura de ici, fura de colo, ie╚Öea ├«n calea femeilor, ÔÇô s├«nge nu v─ârsa, parc─â ├«i era fric─â s─â dea prea tare cu b├«ta. SADOVEANU, O. VII 359. ├Äntimpl─ârile astea nu se dovedeau pricinuite de niscaiva g─âinari, fiindc─â nu s-a aflat nici o lips─â. POPA, V. 9. ÔÖŽ Denumire dat─â ├«n trecut jandarmilor ╚Öi poli╚Ťi╚Ötilor care se l─âsau mitui╚Ťi cu lucruri m─ârunte sau cu sume mici de bani. Cum e Negu╚Öi g─âinar, ce-o s─â-i mai frece pe unii, s─â trag─â de la ei ceva. DUMITRIU, B. F. 80. Dac─â-l va prinde un g─âinar, adic─â un jandarm, s─â-l ia cu vorba. PAS, Z. III 76. ÔÇô Pronun╚Ťat: g─â-i-.
găinár (gă-i-) s. m., pl. găinári
găinár s. m., pl. găinári
GĂINÁR s. v. borfaș, cătușă, chingă, erete, pungaș, uliu.
G─éIN├üR ~i m. 1) rar V├ónz─âtor de g─âini. 2) Persoan─â care fur─â g─âini. 3) Persoan─â care fur─â lucruri m─ârunte; ho╚Ť de boarfe; borfa╚Ö. 4) fam. Persoan─â care se ocup─â de afaceri ilicite ne├«nsemnate; bi╚Öni╚Ťar. /g─âin─â + suf. ~ar
găináre s.f. (reg.) boală de găini; lâncezeală, bolire, picuială.
găinar m. 1. vânzător, îngrijitor de găini; 2. fig. și pop. borfaș, șmecher; 3. Zool. Buc. uliul găinilor (Falco palumbarius). [Lat. GALLINARIUS].
găinare f. boală de găini, lâncezeală.
g─âin├ír m. Ho╚Ť de g─âin─ş. Fig. Mold. ╚śtrengar, ha─şmana: g─âinaru (un mar╚Ťafo─ş din Odobe╚Öt─ş) nu ma─ş contenea cu flec─âriile (Sov. 234).
2) g─âin─âr├ęsc v. intr. Tr─â─şesc ca g─âinar. Fig. Mold. Fug de la ╚Öcoal─â, umblu fugar de la ╚Öcoal─â.
g─âinar s. v. BORFA╚ś. C─éTU╚ś─é. CHING─é. ERETE. PUNGA╚ś. ULIU.
g─âin├ír, g─âinari, s.m. ÔÇô 1. (ornit.) Uliu (Accipiter) (Maram. din dreapta Tisei). 2. V├ónz─âtor de g─âini. 3. Ho╚Ť de g─âini. 4. Cote╚Ť de g─âini. ÔÖŽ (onom.) G─âinariu, G─âinaru, nume de familie ├«n Maramure╚Ö (DFN, 2007). ÔÖŽ Atestat sec. XV (Mih─âil─â, 1974). ÔÇô Din g─âin─â + suf. -ar (DEX, MDA); lat. gallinarium, cf. it. gallinaio, sp. gallinero (╚ś─âineanu; Lo╚Öon╚Ťi, 2001).
g─âinar, g─âinari s. m. 1. ho╚Ť de g─âini 2. ho╚Ťi de lucruri m─ârunte 3. persoan─â care face afaceri ilicite de mic─â amploare

G─âin─âri dex online | sinonim

G─âin─âri definitie

Intrare: g─âinar
g─âinar admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: g─â-i-nar
gairariu
g─âinare substantiv feminin
g─âinariu
Intrare: g─âin─âri
g─âin─âri