găetănat, ~ă a vz găitănat

găitănat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 144 / V: găet~ / P: gă-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: găităna] 1 (Înv) Împodobit cu găitane (1) Cf galonat. 2 (Fig; d. iarbă, flori) Răsucit la vârf.

GĂIETĂNÁT[1], -Ă adj. v. găitănat.

GĂITĂNÁT, -Ă, găitănați, -te, adj. (Înv.) Împodobit cu găitane (1). [Pr.: gă-i-. – Var.: găietănát, -ă adj.] – Găitan + suf. -at.

GĂIETĂNÁT[1], -Ă, adj. v. găitănat.

GĂITĂNÁT, -Ă, găitănați, -te, adj. (Înv.) Împodobit cu găitane (1). [Pr.: gă-i-. – Var.: găietănát, -ă adj.] – Găitan + suf. -at.

GĂETĂNÁT[1], -Ă adj. v. găitănat.

GĂETĂNÁT, -Ă adj. v. găitănat.

GĂITĂNÁT, -Ă, găitănați, -te, adj. (Despre veșminte, p. ext. despre oameni) Împodobit cu găitane. Șalvari roșii și creți, găitănați și strînși pe fluierul piciorului. DELAVRANCEA, S. 205. Trubaci găitănați, cu cornul de vînătoare încolăcit subt umere. ODOBESCU, S. III 144. ◊ Fig. Vreji de flori găitănate, Chiar de fluturi legănate! DELAVRANCEA, S. 99. – Pronunțat: gă-i-.- Variantă: găetănát, -ă (CAMIL PETRESCU, O. I 58) adj.

găitănát (înv.) (gă-i-) adj. m., pl. găitănáți; f. găitănátă, pl. găitănáte

găitănát adj. m. (sil. gă-i-), pl. găitănáți; f. sg. găitănátă, pl. găitănáte

găitănát, -ă adj. Ornat cu găitane: haĭne găitănate. V. galonat.