găbjit definitie

2 intrări

16 definiții pentru găbjit

găbăși vt vz găbji
găbji vt [At: CONTEMPORANUL III, 292 / V: ~bși, ~băși / Pzi: ~jesc / E: gabj(ă) + -i] 1 (Pop) A prinde pe neașteptate și fără putință de scăpare pe cineva care a fugit și s-a ascuns Si: a înhăța, a găbui (1). 2 A fura. 3 (Mol) A prinde pe cineva la strâmtoare. 4 (Reg) A bate.
găbjit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: găbji] 1 (Pop) Prins fară putință de scăpare Cf găjbi (1). 2 Fumat. 3 Prins la strâmtoare. 4 Bătut.
găbși vt vz găbji
GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.
GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.
GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A prinde (pe cineva) fără veste, a pune mîna pe... V. găbui. S-a juruit să facă faptă crîncenă și să tragă de-a binelea cu pușca, de i s-o întîmpla să mai găbjească vreun hoțoman de flăcău prin curte. POPA, V. 9. S-a pus la pîndă hoața și pe unul l-a găbjit. CONTEMPORANUL, III 292.
găbjí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 să găbjeáscă
găbjí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 sg. și. pl. găbjeáscă
GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.
A GĂBJÍ ~ésc tranz. pop. (ființe) A prinde pe neașteptate și cu putere. /v. a găbui
găbjít, găbjítă, găbjíți, găbjíte, adj. (reg.) 1. înhățat, găbuit, prins. 2. îndesat, umplut. 3. furt, șterpelit.
găbjì v. Mold. a apuca, a pune mâna. [Origină necunoscută].
găbjésc (nord), găbuĭésc (est) și găbujésc (Cov.) v. tr. (vrus. gabatĭ, a strîmtora, pol. gabać, a prinde. Rudă cu căpuĭesc și zăpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hoț. Găbjesc, îndes, bucșesc, umplu tare: lulea găbjită de tutun. – Și gîbjesc (Suc.) și găpșesc (Pt.): îl găpșise asupra faptuluĭ (Simion Mehedințĭ, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb.
găbji vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.
găbji, găbjesc v. t. 1. a pune mâna (pe cineva), a înhăța (ceva) 2. (pol.) a prinde un infractor

găbjit dex

Intrare: găbji
găbji conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
găbăși
găbși
Intrare: găbjit
găbjit adjectiv