gâză definitie

13 definiții pentru gâză

GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică.
GẤZĂ, gâze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formație onomatopeică.
GÎ́ZĂ, gîze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. Fînațuri au fost bune, au avut strînsură și albinele; căci aceste gîze, pe cît spune norodul, merg una cu oile. SADOVEANU, Z. C. 325. Mii de felurite gîze speriate se ridicau din păpuriș, plutind ca niște nourași străvezii. BART, E. 167. Gîza își scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase. GÎRLEANU, L. 31.
gấză s. f., g.-d. art. gấzei; pl. gấze
gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze
GÂZĂ s. v. insectă.
GÂZĂ s. v. muscă.
gîză (gấze), s. f.1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406).
GÂZĂ ~e f. Insectă (zburătoare) de talie mică. /cf. pol. geiz
gâză f. Tr. (Maramureș) muscă. [Onomatopee].
gî́ză f., pl. e (rudă cu bîzîi. Cp. cu pol. giez, un fel de tăun). Nord. Insect mic, maĭ des musculiță.
GÎ s. (ENTOM.) gînganie, hexapod, insectă, (pop.) goangă, muscă, (reg.) borză, (Transilv.) pepe.
gî s. v. MUSCĂ.

gâză dex

Intrare: gâză
gâză substantiv feminin