gâtlej definitie

16 definiții pentru gâtlej

gâltej sn vz gâtlej
gârlej2 sn vz gâtlej
gâtleasf vz gâtlej
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.
GÂTLÉJ, gâtlejuri, s. n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; beregată, gâtiță, înghițitoare. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -ej.
GÎTLÉJ, gîtlejuri, s. n. Partea interioară a gîtului, cuprinzînd faringele cu esofagul și laringele cu traheea. Numaidecît a umplut iar cupa albastră, aruncîndu-și-o ca pe-o apă oarecare în fundul gîtlejului. SADOVEANU, N. F. 16. Glasul i se uscă în gîtlej, numai buzele i se mișcau arse. REBREANU, R. II 203. Toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s-au opărit gîtlejurile. ISPIRESCU, L. 350. ◊ Fig. Gura Largului, șuvoi lat și mînios pe vremea dezghețurilor... se lasă în vale dintr-un gîtlej întunecos. RUSSO, O. 108.
gâtléj (gâ-tlej) s. n., pl. gâtléjuri
gâtléj s. n. (sil. -tlej), pl. gâtléjuri
GÂTLÉJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)
GÂTLÉJ s. v. laringe.
GÂTLÉJ ~uri n. Parte interioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea. /<sl. glutu + suf. ~ej
gâtlej n. 1. partea interioară a gâtului la om; 2. gura fiarelor. [Vechiu-rom. gâltej (Dosofteiu), din gâlt, v. gât)].
gîltéj, V. gîtlej.
gîtléj și (Dos.) gîltej n., pl. urĭ și e (vsl. *glŭtežŭ. V. gît). Gît, înghițitoare: groapă adîncă este gîtleju Jidovilor (Prohodu).
gîtlej s. v. LARINGE.
GÎTLEJ s. (ANAT.) beregată, (pop.) înghițitoare, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gîtiță, gușter, (înv.) grumaz. (Lichidul i-a alunecat pe ~.)

gâtlej dex

Intrare: gâtlej
gâtlej substantiv neutru
  • silabisire: gâ-tlej
gâltej
gârlej
gâtleajă