gâtișor sn [At: TEODORESCU, P. P. 271 / Pl: ~oare / E: gât + -ișor] 1-2 (Șhp) Gât (1) mic. 3-4 (Șhp) Înghițitură (mică) de vin, de rachiu etc. 5 Gât (36) mai mic.

GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor.

GÂTIȘÓR, gâtișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui gât. – Gât + suf. -ișor.

GÎTIȘÓR, gîtișoare, s. n. Diminutiv al lui gît. Cară vinul cu urciorul Că ni s-a fript gîtișorul. TEODORESCU, P. P. 271.

gâtișór (rar) s. n., pl. gâtișoáre

gâtișór s. n., pl. gâtișoáre