gârneață sf vz gârniță

gârniță2 sn vz garniță

gârniță1 sf [At: MSS., ap. TDRG / V: ~neață, ~rli~ / A și: ~niță / Pl: ~țe / E: bg граница, srb granica] 1 (Înv; sst) Carpen. 2 Arbore mic înrudit cu stejarul, cu trunchiul drept, a cărui scoarță are un strat solzos la exterior, cu frunze mari, lungi, fără pețiol, și al cărui fruct este numit „ghindă” (Quercus frainetto). 3 (Pop) Stejar. 4 (Reg; îf ~rli~) Specie de cer1, cu fructul aripat. 5 (Reg; îf ~rli~) Fructul gârniței (4) care se dă cu lapte la porcii umflați în gât. corectată

GÂRNEÁȚĂ s. f. v. gârniță.

GẤRNIȚĂ, gârnițe, s. f. (Reg.) Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., sb. granica.

GÂRNEÁȚĂ s. f. v. gârniță.

GÂRNIȚĂ, gârnițe, s. f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarță are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără pețiol (Quercus frainetto). [Var.: gârneáță s. f.] – Din bg., scr. granica.

GÎRNEÁȚĂ, gîrnețe, s. f. (Mold.) Gîrniță. O gîrneață subțire se clătina încet. SADOVEANU, O. III 356. [În pădure] domină gîrneața și fagul. I. IONESCU, P. 492. – Pronunțat: -nea-.

GÎ́RNIȚĂ, gîrnițe, s. f. (Regional) Varietate de stejar care crește mai ales la șes, formînd păduri întinse (Quercus frainetto); gîrneață. Ioviță, Fecioraș de văduviță, Ce umblă pe sub gîrniță. PĂSCULESCU, L. P. 256.

!gấrniță (reg.) s. f., g.-d. art. gấrniței; pl. gấrnițe

gârniță/gârneáță s. f., g.-d. art. gârniței/gârnéței; pl. gârnițe/gârnéțe

gîrníță (gấrnițe), s. f. – Varietate de stejar (Quercus conferta). – Var. gîrneț, gîrneață. Bg., sb. granica (Cihac, II, 117; Conev 49; DAR), cf. gorun.

GÂRNIȚĂ ~e f. Arbore asemănător cu stejarul, dar cu frunzele lungi, fără pețiol (care crește, mai ales, la șes și la poalele munților), folosit în construcții. [Var. gârneață] /<bulg., sb. granica

gârneț n. Mold. gârniță: începe a ciocârti un gârneț de stejar CR. [V. gârniță].

gârniță f. soiu de stejar, formează păduri sau dumbrăvi mai cu seamă în regiunea șesurilor (Quercus conferta). [Serb. GRANIȚA]. V. gorun.

gîrneáță f., pl. ețe și gî́rniță (vest) f., pl. e (bg. granica, un fel de stejar, poate d. grana, dim. granka, ramură; sîrb. granica. V. crangă, gorun). Un fel de stejar îndesat și rămuros (quercus conferta).

gî́rniță, V. gîrneață.

GÂRNÍȚĂ (< bg., scr.) s. f. Arbore din familia fagaceelor, cu frunze penat-lobate, sesile, păroase pe dos, lungi de 20-40 cm și cu fruct (ghindă) mic, cilindric (Quercus frainetto). Formează păduri pure sau în amestec cu cerul1, în regiunile de câmpie și de dealuri, pe soluri compacte. Are lemn tare, rezistent folosit în construcții.

GÎRNIȚĂ, munt. (RI I 21), < subst. (un soi de stejar); Gîrneață, S. (Sur XXII), < subst. variantă moldovenească.

Quercus frainetto Ten. (syn. Q conferta Kit.), « Gîrniță ». Specie la care cupușoarele au solzii lipiți, iar pe margini sînt lung-păroase. Frunze alungite, invers-ovate, pînă la 20 cm lungime, 7 cm lățime, cu lobi întregi sau subulați, la bază cu 2 urechi mari, de obicei dispuse mai multe la vîrful ramurilor, partea superioară în tinerețe pubescentă, apoi glabră, cea inferioară păroasă, surie. Arbore pînă la 40 m înălțime, coroană rotundă. Tulpină dreaptă, scoarța formează devreme un ritidom adînc, solzos, lujeri tomentoși sau pubescenți, muguri pubescenți.