gârliță1 [At: GORJAN, H. II, 17/19 / Pl: ~țe / E: gârlă + -iță] 1-6 Gârlă (1-6) mică.

gârliță3 sf vz gârniță2

gârliță2 sf [At: CANTEMIR, IST. 377 / V: (reg) ~rbi~ Pl: ~țe / E: bg огърлица, cf srb ògrlica] 1 (Înv) Lanț de fier cu care se legau de gât condamnații. 2 Boală la porci care se manifestă prin umflarea gâtului. 3 Gâscă sălbatică ce trece pe la noi toamna și primăvara în stoluri foarte mari și are carnea gustoasă (Anser albifrons). 4 Gâscă sălbatică mică și rară pe la noi (Anser minutus).

GÂRLÍȚĂ1, gârlițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gârlă. – Gârlă + suf. -iță.

GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec.

GÂRLÍȚĂ1, gârlițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui gârlă. – Gârlă + suf. -iță.

GẤRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – Et. nec.

GÎRLÍȚĂ1, gîrlițe, s. f. Diminutiv al lui gîrlă. Merse neîntrerupt pînă ce intră într-o pădure întunecoasă, prin care trecea o gîrliță, preste care se afla aruncat un pod strimt și șubred. POPESCU, B. I 48.

GÎRLIȚĂ2, gîrlițe, s. f. (Mold.) Specie de gîscă sălbatică trăind în stoluri foarte mari, care străbat țara noastră toamna și primăvara (Anser albifrons). Chemările gîrlițelor și zbucnirile lor de aripi se prelungeau în lungul Prutului pînă la mare depărtare. SADOVEANU, F. J. 431. Era țipătul gîștelor mici sălbatice care se cheamă gîrlițe. id. P. M. 245.

gârlíță s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe

gârlíță (gârlă mică) s. f., g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe

gârliță (zool. ) s. f., g.-d. art. gârliței; pl. gârlițe

gîrlíță (-țe), s. f. – 1. (Înv.) Inel, lanț în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliță. Bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă și gîrlici, provine din sl. grŭlo „gît, gîtlej”.

GÂRLÍȚĂ ~e f. Gâscă sălbatică de culoare cenușie, cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.

gî́rliță f., pl. e (dim. d. gîrlă, adică „gît, guler”). Zgardă de fer care se punea criminalilor (V. butuc). Un fel de gîscă de coloare închisă și c’o pată albă’n frunte (anser albifrons).

GÂRLÍȚĂ s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu penaj cenușiu, alburie pe piept și cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă (Anser albifrons). În România sosește în octombrie, rămânând în timpul iernilor blânde.