gârbovit definitie

2 intrări

20 definiții pentru gârbovit

gârbovi vtr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~vesc / E: gârbov] 1-2 A (se) încovoia spinarea Cf cocoșa.
gârbovit, ~ă a [At: NEGRUZZI, C. 119 / Pl: ~iți, ~e / E: gârbovi] 1-2 (Ajuns) gârbov.
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
GÂRBOVÍT, -Ă, gârboviți, -te, adj. (Despre oameni) Care este gârbov; cocârjat. – V. gârbovi.
GÎRBOVÍ, gîrbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gîrbov, a se încovoia, a se îndoi de spate. Fața i se îngălbenise, ochii îi erau stinși, se gîrbovise și pierduse bucuria și vorba. BOLINTINEANU, O. 370. Acela ce la masă pe cărți se gîrbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți. NEGRUZZI, S. II 175. ◊ Tranz. (Rar) Toată treaba mea Era ca să car apă... Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gîrbovise. NEGRUZZI, S. II 233.
GÎRBOVÍT, -Ă, gîrboviți, -te, adj. (Uneori determinat prin «de ani», «de bătrînețe») Gîrbov. Uscățiv așa cum este, gîrbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic. EMINESCU, O. I 132. Ai s-ajungi în curînd... cu trupul gîrbovit, și cu tufă-n buzunar. ALECSANDRI, T. 754. Iată că îmblînd haiducii, peste un moșneag au dat, Gîrbovit de bătrîneță. NEGRUZZI, S. I 119. ◊ Fig. Iar vîntul cînd va bate în gîrbovita iarnă, Puzderii de zăpadă deasupra-ți o s-aștearnă. DEMETRESCU, O. 48.
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gârbovésc, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gârboveáscă
GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneții.)
GÂRBOVÍT adj. 1. ghebos, gheboșat, gârbov, încovoiat. (Om ~ de bătrânețe.) 2. v. adus.
A GÂRBOVÍ ~ésc tranz. A face să se gârbovească; a gheboșa; a cocoșa; a cocârja. /Din gârbov
A SE GÂRBOVÍ mă ~ésc intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutăți etc.); a deveni gârbov; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. /Din gârbov
gârbovit a. cocoșat, mai ales de vârstă.
gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța l-a gîrbovit. V. refl. S’a gîrbovit de bătrîneță.
gîrbovít, -ă adj. Gîrbov, plecat de bătrîneță.
GÎRBOVI vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrîneții.)
GÎRBOVIT adj. 1. ghebos, gheboșat, gîrbov, încovoiat. (Om ~ de bătrînețe.) 2. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~ de povară.)
GÂRBOVI, com. în jud. Ialomița; 4.649 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Stație de c. f.

gârbovit dex

Intrare: gârbovi
gârbovi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: gârbovit
gârbovit adjectiv