gârbovire definitie

2 intrări

14 definiții pentru gârbovire

gârbovi vtr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~vesc / E: gârbov] 1-2 A (se) încovoia spinarea Cf cocoșa.
gârbovire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: gârbovi] Gârboveală.
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
GÎRBOVÍ, gîrbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gîrbov, a se încovoia, a se îndoi de spate. Fața i se îngălbenise, ochii îi erau stinși, se gîrbovise și pierduse bucuria și vorba. BOLINTINEANU, O. 370. Acela ce la masă pe cărți se gîrbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți. NEGRUZZI, S. II 175. ◊ Tranz. (Rar) Toată treaba mea Era ca să car apă... Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gîrbovise. NEGRUZZI, S. II 233.
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gârbovésc, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gârboveáscă
GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneții.)
A GÂRBOVÍ ~ésc tranz. A face să se gârbovească; a gheboșa; a cocoșa; a cocârja. /Din gârbov
A SE GÂRBOVÍ mă ~ésc intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutăți etc.); a deveni gârbov; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. /Din gârbov
gârbovire f. vârstă înaintată, bătrânețe extremă (70-80 ani).
gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța l-a gîrbovit. V. refl. S’a gîrbovit de bătrîneță.
GÎRBOVI vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrîneții.)
GÂRBOVI, com. în jud. Ialomița; 4.649 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Stație de c. f.

gârbovire dex

Intrare: gârbovi
gârbovi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: gârbovire
gârbovire substantiv feminin