gârbovi definitie

2 intrări

25 definiții pentru gârbovi

gârbav, ~ă a vz gârbov
gârbov, ~ă smf, a [At: VARLAAM, C. 354 / V: ~bav / Pl: ~i, ~e / E: bg гърбав, vsl гръƃавъ] 1-2 (Persoană) care are spinarea încovoiată (de bătrânețe) Si: cocârjat, gârbovit.
gârbovi vtr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: ~vesc / E: gârbov] 1-2 A (se) încovoia spinarea Cf cocoșa.
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav.
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
GẤRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav.
GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
GÎ́RBOV, -Ă, gîrbovi, -e, adj. (Despre oameni) Adus de spate, încovoiat, îndoit (mai ales de bătrînețe). Bătrînul era gîrbov și trist. SADOVEANU, O. IV 302. Iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gîrbovă de bătrînețe care umbla după milostenie. CREANGĂ, P. 189. ◊ (Substantivat) Uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191. ♦ (Despre umeri, spate) Încovoiat. De mult plîng umiliții-n umbră Cu umeri gîrbovi de povară. GOGA, P. 7.
GÎRBOVÍ, gîrbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gîrbov, a se încovoia, a se îndoi de spate. Fața i se îngălbenise, ochii îi erau stinși, se gîrbovise și pierduse bucuria și vorba. BOLINTINEANU, O. 370. Acela ce la masă pe cărți se gîrbovește, Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți. NEGRUZZI, S. II 175. ◊ Tranz. (Rar) Toată treaba mea Era ca să car apă... Însărcinarea asta plinind de multe ori, Spinarea-mi gîrbovise. NEGRUZZI, S. II 233.
gấrbov adj. m., pl. gấrbovi; f. gấrbovă, pl. gấrbove
gârboví (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. gârbovéște, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 să gârboveáscă
gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. sg. gârbovă, pl. gârbove
gârboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gârbovésc, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gârboveáscă
GÂRBOV adj. 1. v. gârbovit. 2. v. adus.
GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneții.)
gîrbóv (gấrbovă), adj. – Adus de spate. – Mr. gîrbuv. Sl. grŭbavŭ (Cihac, II, 115), cf. bg. gărbav, sb. grbav (Daničič, III, 392). – Der. gîrbovi, vb. (a îndoi; a se îndoi spatele sub povara anilor); (în)gîrbovit, adj. (gîrbov); gîrbovie, s. f. (bătrînețe); gîrbovitor, adj. (care îndoaie spatele); gîrbovenie (var. gîrboveală,) s. f. (bătrînețe); gîrboveană, s. f. (Trans., articulație a genunchiului); gîrjob (var. gîrjobat, (în)cîrjob(at), cîrlobat), adj. (adus de spate), încrucișare cu cîrje (DAR).
GÂRBOV ~ă (~i, ~e) (despre oameni) Care este cu spatele încovoiat (de bătrânețe, de greutate etc.); ghebos; grebănos. /<bulg. gărbav
A GÂRBOVÍ ~ésc tranz. A face să se gârbovească; a gheboșa; a cocoșa; a cocârja. /Din gârbov
A SE GÂRBOVÍ mă ~ésc intranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutăți etc.); a deveni gârbov; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. /Din gârbov
gârbov a. cocoșat de bătrânețe. [Slav. GRŬBAVŬ].
gî́rbov, -ă adj. (vsl. grŭbavŭ, ghebos [d. grŭbŭ, dos, spate] ca jidov, uriaș, îld. jidav și citov îld. citav. V. gîrb, grebănos). Îndoit de bătrîneță: un bătrîn gîrbov.
gîrbovésc v. tr. (d. gîrbov). Fac gîrbov: bătrîneța l-a gîrbovit. V. refl. S’a gîrbovit de bătrîneță.
GÎRBOV adj. 1. ghebos, gheboșat, gîrbovit, încovoiat. (Om ~ de bătrînețe.) 2. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Cu spatele ~.)
GÎRBOVI vb. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrîneții.)
GÂRBOVI, com. în jud. Ialomița; 4.649 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Stație de c. f.

gârbovi dex

Intrare: gârbovi
gârbovi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: gârbov
gârbov adjectiv
gârbav