gâra-mâra definitie

7 definiții pentru gâra-mâra

GÎ́RA interj. (Substantivat, numai în expr.) Gîra-mîra = sîcîială, ceartă. Și ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca, puse de-l taie. ISPIRESCU, L. 69.
MÎ́RA interj. (în expr.) Gîra-mîra v. gîra.
GÂRA interj. (Substantivat, în expr.) Gâra-mâra = sâcâială; ceartă.
gâra-mâra/gâr-mâr interj.
gâra-mâra s.f. (pop., înv.) ceartă continuă.
gîra-mî́ra (d. gîrîĭ și mîrîĭ, cîr și mîr). Fam. Interj. care arată zgomotu certeĭ: ce gîra-mîra se aude?
gấra-mấra/gâr-mâr s. f.

gâra-mâra dex

Intrare: gâra-mâra
mâra
gâr-mâr interjecție
gâra
gâra-mâra interjecție