gânsac definitie

14 definiții pentru gânsac

gânsac sn [At: ANON. CAR. / V: ~sâc[1], gâsnac / Pl: ~aci / E: bg гъсак] 1 (Mol; Trs) Gâscan. 2 (Pfm) Poreclă dată unei persoane îndesate și scunde. corectată
gânsâc sn vz gânsac
gâsnac sm vz gânsac
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak.
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak.
GÎNSÁC, gînsaci, s. m. (Mold.) Gîscan. Mi-a dat gînsacul cea mai fină pană Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală, Zicîndu-mi: Scrie cea mai colosală Poemă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12. Nu vrei să facem schimb? să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43.
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
gânsác s. m., pl. gânsáci
GÂNSÁC s. (ORNIT.) gâscan.
gînsác (gânsáci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă.
GÂNSÁC ~ci m. Bărbătușul gâștei. /<bulg. găsak
gânsac m. V. gâscan. [Dintr’un primitiv gânsă, Mold. și Tr. gânscă = slav. GÒSĬKA].
gînsác m. (vsl. gonsakŭ, bg. gysák. V. gîscă). Est. Masculu gîșteĭ. – În vest gîscan.
GÎNSAC s. (ORNIT.) gîscan.

gânsac dex

Intrare: gânsac
gânsac substantiv masculin
gânsâc
gâsnac