Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

34 defini╚Ťii pentru g├óngurire

gangura v vz gânguri
gângura v vz gânguri
gânguri [At: CREANGĂ, A. 35 / V: ~ra, gongăi, gongăni, gongoni, gonguri, gungăni, gunguni, gungura, gun~ / Pzi: ~resc / E: fo] 1-2 vti (D. copiii mici) A scoate sunete disparate, nearticulate în vorbire. 3 vi (D. porumbei și turturele) A scoate sunetele caracteristice speciei.
gângurire sf [At: TOMA, C. V. 77 / V: (reg) gongonire, gungănire, gungunire, gungurare, gun~ / Pl: ~iri / E: gânguri] 1 (D. copiii mici) Prima formă de emitere a vorbirii, alcătuită din sunete disparate, nearticulate în cuvinte Si: gângurit (1). 2 (D. porumbei și turturele) Producerea de sunete caracteristice speciei Si: gângurit (2).
G├éNGUR├Ź, g├ónguresc, vb. IV. 1. Intranz. ╚Öi tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, ├«nc─â nearticulate ├«n cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei ╚Öi turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gungun├ş, gungur├ş vb. IV] ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
G├éNGUR├ŹRE, g├ónguriri, s. f. Faptul de a g├ónguri; g├óngurit. ÔÇô V. g├ónguri.
GUNGUN├Ź vb. IV v. g├ónguri.
GUNGUR├Ź vb. IV v. g├ónguri.
G├éNGUR├Ź, g├ónguresc, vb. IV. 1. Intranz. ╚Öi tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, ├«nc─â nearticulate ├«n cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei ╚Öi turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gungun├ş, gungur├ş vb. IV] ÔÇô Forma╚Ťie onomatopeic─â.
G├éNGUR├ŹRE, g├ónguriri, s. f. Faptul de a g├ónguri; g├óngurit. ÔÇô V. g├ónguri.
GUNGUN├Ź vb. IV. v. g├ónguri.
GUNGUR├Ź vb. IV. v. g├ónguri.
G─éNGUR├Ź vb. IV v. g├«nguri.
G├ÄNGUR├Ź, g├«nguresc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre copiii mici care ├«ncearc─â s─â vorbeasc─â) A scoate sunete abia articulate. Un b─âie╚Ťel de doi ani se juca g├«ngurind vesel cu un pisoi b─âl╚Ťat, la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. REBREANU, R. II 65. Pe urm─â vin copiii... ╚Öi c├«t─â mul╚Ťumire, c├«t farmec s─â auzi g├«ngurind ├«n jurul t─âu. P─éUN-PINCIO, P. 95. ÔŚŐ (Prin metonimie) C├«nd ├«╚Ťi g├«ngure╚Öte glasul Vorbe s─â fr─âm├«nte, Harf─â nu-i, nici glas de ├«nger Mai frumos s─â c├«nte. CO╚śBUC, P. II 270. ÔŚŐ Fig. P├«r├«ul Vodislavei, copil nep─âs─âtor, g├«ngurea povestea lui de munte. GALACTION, O. I 287. 2. (Despre porumbei ╚Öi turturele) A scoate sunete caracteristice. G├«nguri un porumbel s─âlbatic de pe o creang─â. GALACTION, O. I 253. ÔÇô Variante: g─ângur├ş (CREANG─é, A. 35), gongur├ş (ISPIRESCU, la TDRG), gungun├ş (ODOBESCU, S, III 35), gungur├ş vb. IV, gungur├í (La TDRG) vb. I.
G├ÄNGUR├ŹRE, g├«nguriri, s. f. Faptul de a g├«nguri; g├«ngurit. ÔÇô Variant─â: gungur├şre (CARAGIALE, S. 26) s. f.
GONGUR├Ź vb. IV v. g├«nguri.
GUNGUN├Ź vb. IV v. g├«nguri.
GUNGURÁ vb. I v. gînguri.
GUNGUR├Ź vb. IV v. g├«nguri.
GUNGUR├ŹRE s. f. v. g├«ngurire.
g├óngur├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. g├óngur├ęsc, imperf. 3 sg. g├óngure├í; conj. prez. 3 s─â g├óngure├ísc─â
g├óngur├şre s. f., g.-d. art. g├óngur├şrii; pl. g├óngur├şri
g├óngur├ş vb., ind. prez. 3 pl. g├óngur├ęsc, imperf. 3 sg. g├óngure├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. g├óngure├ísc─â
g├óngur├şre s. f., g.-d. art. g├óngur├şrii; pl. g├óngur├şri
G├éNGUR├Ź vb. 1. (prin Munt.) a ╚Öopeltivi, (prin Olt.) a ╚Ötiorl├óc─âi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
G├éNGUR├ŹRE s. 1. v. g├óngurit. 2. v. uguit.
A G├éNGUR├Ź ~├ęsc intranz. 1) (despre copii mici) A ├«ncerca s─â vorbeasc─â, sco╚Ť├ónd sunete pu╚Ťin articulate. 2) (despre porumbei ╚Öi turturele) A scoate sunete prelungi ╚Öi repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.
g├óngur├Č v. 1. a g├óng─âv├Č, de copiii cei mici: m─â alintam la s├ónu-i g├óngurind CR.; fig. cartea unde odat─â am g├óngurit CR.; 2. a curge ├«ncet: apa g├óngure╚Öte. [Onomatopee]. V. gungur├Č.
gungur├Č v. se zice de vocea pruncului c├ónd ├«ncepe a ├«ng─âna vorbe, cum ╚Öi de porumbei. [Onomatopee: gu gu].
g├«ngur├ęsc ╚Öi -r├ęz, V. gunguresc.
g├«ngur├ęsc, V. gunguresc.
gungun├ęsc ╚Öi gungur├ęsc v. intr. (imit. ├«nrudit cu g├«nganie ╚Öi a g├«g├«i). Se zice despre vocea copiilor ├«n ainte de a putea vorbi ╚Öi despre vocea porumbilor ╚Öi turturelelor. ÔÇô ╚śi g├«nguresc, g├«ngurez ╚Öi ugu─şesc.
GÎNGURI vb. 1. (prin Munt.) a șopeltivi, (prin Olt.) a știorlîcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
GÎNGURIRE s. 1. gîngurit. (~ copiilor mici.) 2. gîngurit, uguire, uguit. (~ porumbelului.)

Gângurire dex online | sinonim

Gângurire definitie

Intrare: gânguri
gunguri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
gunguni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
g─ânguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
gonguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
gungura verb grupa I conjugarea a II-a
gangura verb grupa I conjugarea a II-a
gânguri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
gângura
Intrare: gângurire
gângurire substantiv feminin
gungurire substantiv feminin