Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru g├ónditor

gânditor, ~oare [At: MINEIUL (1776), 1482/1 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: gândi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care reflectează Si: cugetător. 3 smf (Spc) Filozof. 4 sm (Înv; îc) ~toriu-de-Dumnezeu Evlavios. 5 a Meditativ. 6 a Îngândurat și oarecum îngrijorat. 7 (Fam; îe) Ce-ai rămas așa ~? Ce te frământă? 8 a (Fam) Absent, aproape distrat din cauza cufundării în propriile gânduri.
gânditoriu, ~ie a vz gânditor
G├éNDIT├ôR, -O├üRE, g├ónditori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care este cufundat ├«n g├ónduri, predispus la medita╚Ťie; ├«ng├óndurat, meditativ. ÔÖŽ Absent; distrat. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care reflecteaz─â asupra problemelor vie╚Ťii; filosof. ÔÖŽ Spec. Filosof. ÔÇô G├óndi + suf. -tor.
G├éNDIT├ôR, -O├üRE, g├ónditori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care este cufundat ├«n g├ónduri, predispus la medita╚Ťie; ├«ng├óndurat, meditativ. ÔÖŽ Absent; distrat. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care reflecteaz─â asupra problemelor vie╚Ťii; filozof. ÔÖŽ Spec. Filozof. ÔÇô G├óndi + suf. -tor.
G├ÄNDIT├ôR1, ginditori, s. m. Persoan─â care cuget─â, reflecteaz─â, g├«nde╚Öte la problemele vie╚Ťii ╚Öi care se str─âduie╚Öte s─â descopere legile naturii ╚Öi ale societ─â╚Ťii. Atent, g├«nditorul prive╚Öte la ceas: Grozav trece noaptea de iute! DE╚śLIU, M. 70. Calm ╚Öi siguran╚Ť─â, lini╚Öte ╚Öi ad├«ncime sufleteasc─â, fire de g├«nditor ÔÇô acestea-╚Ťi spuneau ochii mari, despre d├«nsul. MIHALE, O. 153. Caragiale a fost un profund g├«nditor ╚Öi profund sentimental. SADOVEANU, E. 143.
G├ÄNDIT├ôR2, -O├üRE, ginditori, -oare, adj. Dus pe g├«nduri, ├«ng├«ndurat; absorbit, preocupat. Intr├«nd ├«n divan, cercet─â furi╚Ö cu ochii pe domn ╚Öi-l v─âzu mai obosit ╚Öi mai g├«nditor ca de obicei. SADOVEANU, Z. C. 106. El vine trist ╚Öi g├«nditor ╚śi palid e la fa╚Ť─â. EMINESCU, O. I 172. Dar tu, femeie tin─âr─â, De ce stai g├«nditoare? BOLINTINEANU, O. 26. ÔŚŐ Fig. Iese luna din br─âdet ╚śi se-nal╚Ť─â, ├«ncet-├«ncet, G├«nditoare ca o frunte de poet. CO╚śBUC, P. I 48. G├«nditoare ╚Öi t─âcut─â luna-n cale-i se opre╚Öte. ALECSANDRI, P. A. 126.
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. gânditoáre
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; f. sg. și pl. gânditoáre
G├éNDIT├ôR s., adj. 1. s. v. filozof. 2. s. v. ├«n╚Ťelept. 3. adj. v. reflexiv. 4. adj. v. ├«ng├óndurat.
G├éNDIT├ôR2 ~i m. Persoan─â care studiaz─â problemele fundamentale ale societ─â╚Ťii ╚Öi naturii, str─âduindu-se s─â lanseze idei noi ╚Öi originale; cuget─âtor. /a (se)g├óndi + suf. ~tor
GÂNDITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care gândește; copleșit de gânduri; cugetător; îngândurat. /a (se) gândi + suf. ~tor
g├ónditor a. care (se) g├ónde╚Öte. ÔĽĹ adv. pe g├ónduri: a r─âmas g├ónditor.
g├«ndit├│r, -o├íre adj. Cuget─âtor, care se g├«nde╚Öte: filosofi─ş ├«s g├«nditor─ş. ├Äng├«ndurat. A r─âm├«nea g├«nditor, a c─âdea pe g├«ndur─ş.
G├ÄNDITOR s., adj. 1. s. cuget─âtor, filozof, (├«nv.) cuget─âre╚Ť. (Un mare ~ materialist.) 2. s. filozof, ├«n╚Ťelept. (Cei ╚Öapte ~ ai lumil antice.) 3. adj. cuget─âtor, meditativ, reflexiv, (├«nv.) meditator, (glume╚Ť ╚Öi ir.) pansiv. (Un tip ~.) 4. adj. ├«ng├«ndurat, preocupat. (O figur─â ~.)
LÔÇÖHOMME NÔÇÖEST QUÔÇÖUN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAIS CÔÇÖEST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e dec├ót o trestie, cea mai fragil─â din natur─â, dar o trestie g├ónditoare ÔÇô Pascal, ÔÇ×Pens├ęesÔÇŁ, 347. De╚Öi este o f─âptur─â fragil─â, omul este puternic prin inteligen╚Ť─â.

Gânditor dex online | sinonim

Gânditor definitie

Intrare: gânditor (adj.)
gânditor 2 adj. adjectiv
gânditoriu
Intrare: gânditor (s.m.)
gânditor 1 s.m. substantiv masculin admite vocativul