8 definiții pentru gândăcel
gândăcel sm [At: ALECSANDRI, P. II, 25 / Pl: ~ei / E: gândac + -el] 1 Insectă din ordinul coleopterelor sau altă insectă asemănătoare cu coleopterele de dimensiuni (mai) mici. 2 (Îc) ~-verde Gândac (14) verde. 3 (Îc) ~ de turbat Gândac (16) de turbă. 4 (Îc) ~ scânteios Licurici (Lampyris noctiluea). 5 (Hip) Apelativ pentru un copil mititel și îndrăgit. 6 (Pex; pop) Numele unui dans țărănesc. GÂNDĂCÉL, gândăcei,
s. m. Diminutiv al lui gândac (
1). –
Gândac +
suf. -el.
GÂNDĂCÉL, gândăcei,
s. m. Diminutiv al lui gândac (
1). –
Gândac +
suf. -el.
GÎNDĂCÉL, gîndăcei,
s. m. Diminutiv al lui
gîndac. Sitarul dup-o ușă Se certa c-o găinușă Pentru-un gîndăcel. COȘBUC, P. II 37. Vin țînțarii lăutarii, gîndăceii, cărăbușii. EMINESCU, O. I 87. În cîmpul veșted iată un fir de iarbă verde, Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel Și sub a lui povară îl pleacă-ncetinel. ALECSANDRI, P. A. 118.
gândăcél s. m.,
pl. gândăcéi,
art. gândăcéii
gândăcél s. m., pl. gândăcéi, art. gândăcéii gândăcei m. pl. gândaci de turbat, cantaride.
gîndăcél m., pl. eĭ. Gîndac mic. Cantaridă.
Gândăcel dex online | sinonim
Gândăcel definitie
Intrare: gândăcel
gândăcel substantiv masculin admite vocativul