gâmfa vt [At: ALEXICI, L. P., 207/20 / V: ~fla, gumfla / Pzi: gâmf, (rar) ~fez / E: lat conflare, cf îngâmfa] (Pop; rar) Umfla. gîmfă (-fe), s. f. – Gușă.
Lat. *gamphae, din
gr. γαμφαί,
var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în
rom. prin intermediul unui
sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice
sb. kuf „pelican”.
Der. gîmfa,
vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din
lat. conflare,
cf. Pușcariu 855; gîmfătură,
s. f. (umflătură); îmgîmfa,
vb. (a umfla;
refl., a se face puhav;
refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene).
gâmfá vb. I (înv.) a (se) umfla. îngî́nf (mă), a
-á v. refl. (din *îngînflu, d. lat. gon-flare îld. con-flare, a sufla, a forma; it. gonfiare, a unfla, de unde și fr. gonfler. V.
su-flu, un-flu). Mă unflu de mîndrie, de vanitate: prostu se îngînfă. – Într’un descîntec din Banat: Bubă, nu înfla, nu gînfa = nu te unfla (Șez. 35, 109).
Gâmfa dex online | sinonim
Gâmfa definitie