Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru gâmfa

gâmfa vt [At: ALEXICI, L. P., 207/20 / V: ~fla, gumfla / Pzi: gâmf, (rar) ~fez / E: lat conflare, cf îngâmfa] (Pop; rar) Umfla.
gâmfla vt vz gâmfa
gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene).
gâmfá vb. I (înv.) a (se) umfla.
îngî́nf (mă), a v. refl. (din *îngînflu, d. lat. gon-flare îld. con-flare, a sufla, a forma; it. gonfiare, a unfla, de unde și fr. gonfler. V. su-flu, un-flu). Mă unflu de mîndrie, de vanitate: prostu se îngînfă. – Într’un descîntec din Banat: Bubă, nu înfla, nu gînfa = nu te unfla (Șez. 35, 109).

Gâmfa dex online | sinonim

Gâmfa definitie

Intrare: gâmfa
gâmfa
gâmfla
Intrare: gâmfă
gâmfă