9 definiții pentru gâlgâitură
gâlgâitură sf [At: CARAGIALE, S. 143 / Pl: ~ri / E: gâlgâit + -tură] Gâlgâire (1). GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri,
s. f. Gâlgâire. [
Pr.: -gâ-i-] –
Gâlgâi +
suf. -tură.
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri,
s. f. Gâlgâire. [
Pr.: -gâ-i-] –
Gâlgâi +
suf. -tură.
GÎLGÎITÚRĂ, gîlgîituri,
s. f. Gîlgîire, gîlgîit. După fiece gîlgîitură de sînge, o horcăială surdă. CARAGIALE, S. 143. – Pronunțat; -gî-i-.
gâlgâitúră (-gâ-i-)
s. f.,
g.-d. art. gâlgâitúrii;
pl. gâlgâitúri
gâlgâitúră s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
GÂLGÂITÚRĂ s. v. gâlgâit. gîlgîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu gîlgîiriĭ: se aude gîlgîitura vinuluĭ.
GÎLGÎITURĂ s. gîlgîială, gîlgîire, gîlgîit. Gâlgâitură dex online | sinonim
Gâlgâitură definitie
Intrare: gâlgâitură
gâlgâitură substantiv feminin