Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru gâlgâitură

gâlgâitură sf [At: CARAGIALE, S. 143 / Pl: ~ri / E: gâlgâit + -tură] Gâlgâire (1).
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură.
GÂLGÂITÚRĂ, gâlgâituri, s. f. Gâlgâire. [Pr.: -gâ-i-] – Gâlgâi + suf. -tură.
GÎLGÎITÚRĂ, gîlgîituri, s. f. Gîlgîire, gîlgîit. După fiece gîlgîitură de sînge, o horcăială surdă. CARAGIALE, S. 143. – Pronunțat; -gî-i-.
gâlgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
gâlgâitúră s. f., g.-d. art. gâlgâitúrii; pl. gâlgâitúri
GÂLGÂITÚRĂ s. v. gâlgâit.
gîlgîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu gîlgîiriĭ: se aude gîlgîitura vinuluĭ.
GÎLGÎITURĂ s. gîlgîială, gîlgîire, gîlgîit.

gâlgâitură definitie

gâlgâitură dex

Intrare: gâlgâitură
gâlgâitură substantiv feminin
  • silabisire: gâl-gâ-i-