gâldău sn [At: GORJAN, H. I, 66 / Pl: ~daie, (reg) ~ă / E: nct] (Reg) 1 Groapă plină cu apă Si: gâldan. 2 Lac.

gâldắu, gâldáie, s.n. (reg.) groapă plină de apă; băltoacă.

gîldắŭ n., pl. aĭe, și gîldoc n., pl. oace (vscand. kelda, vdan. kaelde, izvor, got. *kaldjó, d. finezu kaltjo, izvor. Dic. 1, 95). Vest. Adîncătură într’un rîu, bulboacă. Băltoacă. – Și cîldăŭ (Tisa).