17 definiții pentru gâlceavă
gâlceavă sf [At: COD. VOR. 9 / V: (îvt) gânc~, gănc~ / Pl: ~evi, (rar) ~evuri / E: bg галчава] 1 (Îvt) Larmă de nemulțumire Si: (rar) gâlcevire (1). 2 Ceartă între două sau mai multe persoane manifestată prin vorbă multă, discuții aprinse Si: (rar) gâlcevire (2), (pop) sfadă, ciorovăială, cioandră, price, (înv) voroavă. 3 (Bot; reg) Surguci (Consolida ajacis). 4 (Bot; reg) Nemțișori-de-câmp (Consolida regalis). GÂLCEÁVĂ, gâlcevi,
s. f. (
Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din
bg. gălčava. GÂLCEÁVĂ, gâlcevi,
s. f. (
Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din
bg. gălčava. GÎLCEÁVĂ, (rar) gîlcevi,
s. f. Discuție aprinsă, ceartă în gura mare; ciorovăială. Se lua serios la gîlceavă cu mama. PAS, Z. I 130. Vorba se preface în supărare, supărarea în ceartă și cearta în gîlceavă. DELAVRANCEA, la TDRG. E... o nebunie a căuta sfezile și gîlcevile. NEGRUZZI, S. I 212. ◊ (Metaforic) Vrăbiile, cari se deșteptaseră de mult în plopi și pe sub streșini, nu începuseră totuși gîlceava lor matinală, obișnuită, asurzitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 55. –
Pl. și: gîlceve (RUSSO, S. 140).
gâlceávă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. gâlcévii;
pl. gâlcévi
gâlceávă s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, nemțișor, scandal, surguci, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot. GÎLCEÁVĂ s. v. neînțelegere. gîlceávă (gîlcévi), s. f. –
1. Zgomot. –
2. Ceartă, sfadă. –
3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). –
Megl. gîlceavă.
Sl., dar etimonul exact este incert. În
sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130),
bg. gălč „zgomot” (Skok 72),
slov. golčati „a vorbi”.
Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică
rom., chiar dacă
suf. este cu desăvîrșire
sl. și neproductiv în
rom.; în acest caz
bg. gălčava ar proveni din
rom. (Capidan, Raporturile, 228;
cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR,
rom. provine din
bg. Der. gîlcevi,
vb. (
înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos,
adj. (certăreț); gîlcevitor,
adj. (certăreț). – Din
rom. provine
mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408).
GÂLCEÁVĂ ~évi f. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă. [G.-D. gâlcevii] /<bulg. gălțava gâlceavă f. ceartă sgomotoasă. [Cf. slav. GLUČANIĬ, sgomot].
gîlceávă f., pl. evĭ și (Let. 2, 78) eve (bg. gŭlčava, d. gŭlč, gălăgie, vsl. gŭlkŭ, gălăgie. D. rom. vine ung. gercsáva, gîlceavă). Ceartă (sfadă), zgomotoasă. – Vechĭ și
gînceavă. gîlceavă s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. NEMȚIȘOR. SCANDAL. SURGUCI. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT. GÎLCEAVĂ s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, vrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.) Gâlceavă dex online | sinonim
Gâlceavă definitie
Intrare: gâlceavă
gâlceavă substantiv feminin