Definiție - gâlcă

gâlcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ci / E: cf bg глаки, pn galka, ucr халка, vsl галба] (Pop) 1 Umflătură sub piele Si: (reg) gâlcătură (1), găletușă (3). 2 Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor Si: (reg) gâlcătură (2), găletușă (4), grumăzare (1). 3 Nod, îngroșătură care apare la firele toarse.

sursa: MDA2 2010
permalink

GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki.

sursa: DEX '09 2009
permalink

GẤLCĂ, gâlci, s. f. (Pop.) 1. Inflamare a ganglionilor de la gât sau a amigdalelor; (concr.) umflătură rezultată în urma acestei inflamări; p. gener. umflătură (sub piele). 2. Fig. Nod sau porțiune mai îngroșată care apare la firele textile (toarse). – Din bg. glăki.

sursa: DEX '98 1998
permalink

GÎ́LCĂ, gîlci, s. f. 1. (Popular, mai ales la pl.) Inflamare a ganglionilor de la gît; umflătură. Să te informeze... cîți din plozii de acasă au avut gîlci. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 42. Gîlcile să tămăduie în multe feluri. ȘEZ. I 119. ◊ Expr. A trage de gîlci = a face masaj la ganglionii inflamați. Am... o prietenă meșteră care știe să tragă de gîlci. CARAGIALE, O. III 47. 2. Fig. Nod la firele textile toarse. Inul curge din caier pe fus ca un fir de păr. Nici o gîlcă. DELAVRANCEA, A. 6.

sursa: DLRLC 1955-1957
permalink

gấlcă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlcii; pl. gâlci

sursa: DOOM 2 2005
permalink

gâlcă s. f., g.-d. art. gâlcii; pl. gâlci

sursa: Ortografic 2002
permalink

GÂLCA FOLCÚȚULUI s. v. glandă pancreatică, pancreas.

sursa: Sinonime 2002
permalink

GÂLCA SĂMÂNȚII s. v. glandă prostatică, prostată.

sursa: Sinonime 2002
permalink

GÂLCĂ s. (MED.) umflătură, (pop.) bolfă, gâlmă, (reg.) bubâlcă, modâlcă, modovâlcă, momealcă, tragăn, vâlcă, (Mold.) boșoalcă. (O ~ la gât.)

sursa: Sinonime 2002
permalink

GÂLCĂ s. v. scrofulă.

sursa: Sinonime 2002
permalink

gîlcă (gîlci), s. f. – 1. Tumoare, umflătură, nod. – 2. Amigdală. – 3. (Pl.) Amigdalită. – Megl. golcă „nod”. Sl. galka „umflătură” (Cihac, II, 113; Conev 92; DAR), cf. bg. gălka „inflamație a parotidei”, pol. galka „umflătură”. Din bg. glaka „fundul gurii”, după Drăganu, Dacor., V, 337; anterior indoeurop. după Lahovary 327. Cf. gălușcă. – Der. gîlcos, adj. (inflamat, umflat). Este dublet al lui galie s. f., (înv., glob), din pol.; și al lui gălie, s. f. (rolă la războiul de țesut).

sursa: DER 1958-1966
permalink

GÂLCĂ ~ci f. pop. 1) Inflamație acută a migdalelor; amigdalită. 2) Nod sau porțiune mai îngroșată pe firele textile toarse. /cf. bulg. glăki

sursa: NODEX 2002
permalink

gâlcă f. 1. umflătură mai ales la gât; 2. pl. amigdale. [Cf. slav. GALKA, gălușcă].

sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
permalink

gî́lcă f., pl. ĭ (pol. galka, dim. d. gala, din care s’a făcut *galcă, pl. gălcĭ, ca falcă, fălcĭ, apoĭ gîlcĭ, și de aicĭ alt sing. gîlcă. V. galie, gălușcă). Bolfă, modîlcă, tumoare. Amigdală. A avea gîlcĭ, a fi bolnav de amigdalită. V. gîlmă.