gâgâlice definitie

12 definiții pentru gâgâlice

gâgâlice sf [At: LB / V: ghighil~ / Pl: ~ici / E: nct] 1 (Pfm; șhp) Ființă mică (și gingașă). 2 (Pfm) Obiect mic. 3 (Reg; lpl) Porumb mic.
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec.
GÂGÂLÍCE, gâgâlici, s. f. (Pop. și fam.) Obiect sau ființă de dimensiuni reduse. – Et. nec.
GHIGHILÍCE s. f. v. gîgîlice.
GÎGÎLÍCE, gîgîlici, s. f. Orice lucru (ființă sau obiect) mic și neînsemnat. Lubenițele – niște gîgîlici cît pumnul. Nici ele nu sînt coapte. STANCU, D. 257. Toți copiii, de la gîgîlicea de cinci ani pînă la șefii lor, Ghiță și Grigoraș, se împart repede in două cete. BUJOR, S. 171. – Pl. art. și: (s. m.) gîgîlicii (GÎRLEANU, L. 10). – Variantă: ghighilíce (PAS, Z. I 130) s. f.
GHIGHILÍCE, ghighilici, s. f. V. gâgâlice.
gâgâlíce (pop., fam.) s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
gâgâlíce s. f., g.-d. art. gâgâlícii; pl. gâgâlíci
Gâgâlice ≠ namilă
GÂGÂLÍCE ~i f. fam. Ființă mică și gingașă. /Orig. nec.
găgălice m. Mold. se zice de ceva mic și fraged: sărmanii găgălici! (capra despre iezii săi) CR. [Origină necunoscută].
gîgîlíce f. (var. din pitulice, ghirghilic). Fam. Ființă saŭ lucru mic: o gîgîlice de copil, de cuțit.

gâgâlice dex

Intrare: gâgâlice
ghighilice admite vocativul substantiv feminin
gâgâlice substantiv feminin admite vocativul