gâgâitură definitie

8 definiții pentru gâgâitură

gâgâitu sf [At: MARIAN, O. II, 375 / Pl: ~ri / E: gâgâi + -tură] 1 Gâgâit1 (1). Gâgâială (3).
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.
GÂGÂITÚRĂ, gâgâituri, s. f. Gâgâit. [Pr.: -gâ-i-] – Gâgâi + suf. -tură.
GÎGÎITÚRĂ, gîgiituri, s. f. Strigătul gîștelor; gîgîit.
gâgâitúră (-gâ-i-) s. f., g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
gâgâitúră s. f. (sil. -gâ-i-), g.-d. art. gâgâitúrii; pl. gâgâitúri
GÂGÂITÚRĂ s. v. gâgâit.
GÎGÎITU s. gîgîire, gîgîit. (~ gîștelor.)

gâgâitură dex

Intrare: gâgâitură
gâgâitură substantiv feminin
  • silabisire: gâ-gâ-i-