gâfâitor, ~oare a [At: DA / P: ~fâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: gâfâi + -tor] 1 Care gâfâie (1). 2 (Fig) Care produce un zgomot asemănător gâfâielii Vz gâfâi (2). 3 (Pex; d. vorbe) Sacadat din cauza gâfâitului (1).

GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor.

GÂFÂITÓR, -OÁRE, gâfâitori, -oare, adj. (Despre respirație, voce etc.) Cu gâfâieli. [Pr.: -fâ-i-] – Gâfâi + suf. -tor.

GÎFÎITÓR, -OÁRE, gîfîitori, -oare, adj. (Rar, despre respirație, voce etc.) Cu gîfîieli. Respirație gîfîitoare.

gâfâitór (-fâ-i-) adj. m., pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre

gâfâitór adj. m. (sil. -fâ-i-), pl. gâfâitóri; f. sg. și pl. gâfâitoáre

GÂFÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre respirație, voci) Care este însoțit de gâfâieli; cu gâfâieli. /a gâfâi + suf. ~tor