Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru g├ódilitur─â

g├ódil─âtur─â sf [At: COSTINESCU / V: ~ilit~ / Pl: ~ri / E: g├ódila + -tur─â] 1 G├ódilare (1). 2 Senza╚Ťie particular─â produs─â cuiva prin g├ódilare (1). 3 (Pex) Provocare a r├ósului far─â voie prin g├ódilare (1) Si: g├ódilici (1).
gâdilitură sf vz gâdilătură
G├éDIL─éT├ÜR─é, g├ódil─âturi, s. f. G├ódilare; senza╚Ťie particular─â provocat─â cuiva prin g├ódilare. [Var.: g├ódilit├║r─â s. f.] ÔÇô G├ódila + suf. -─âtur─â.
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură.
G├éDIL─éT├ÜR─é, g├ódil─âturi, s. f. Faptul de a g├ódila; senza╚Ťie particular─â provocat─â cuiva prin g├ódilare. [Var.: g├ódilit├║r─â s. f.] ÔÇô G├ódila + suf. -─âtur─â.
GÂDILITÚRĂ s. f. v. gâdilătură.
G├ÄDIL─éT├ÜR─é, g├«dil─âturi, s. f. Senza╚Ťie provocat─â prin g├«dilare. Senza╚Ťia real─â c─â s├«nt privit ├«mi pare ca un fel de g├«dil─âtur─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 420. ÔÇô Variant─â: g├«dilit├║r─â s. f.
GÎDILITÚRĂ s. f. v. gîdilătură.
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gădilătúrii; pl. gâdilătúri
gâdilătúră s. f., g.-d. art. gâdilătúrii; pl. gâdilătúri
GÂDILĂTÚRĂ s. v. gâdilare.
g─âdil─âtur─â f. 1. ac╚Ťiunea de a g─âdil├á; 2. efectul g─âdil─ârii; 3. fig. impresiune pl─âcut─â.
g├«dil─ât├║r─â f., pl. ─ş. Vest. Rezultatu g├«dil─âri─ş. ÔÇô ├Än est g├«dilitur─â.
GÎDILĂTURĂ s. gîdilare, gîdilat.

Gâdilitură dex online | sinonim

Gâdilitură definitie

Intrare: gâdilătură
gâdilitură substantiv feminin
gâdilătură substantiv feminin