11 definiții pentru fățărit
fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface. fățărit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățări] (Înv) 1 Favorizat2 (la judecată). 2 Ipocrit. FĂȚĂRÍ, fățăresc,
vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din
fățare (
înv. „fățărnicie” < față).
FĂȚĂRÍ, fățăresc,
vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din
fățare (
înv. „fățărnicie” < față).
FĂȚĂRÍT, -Ă, fățăriți, -te,
adj. (Învechit, rar) Fățarnic, prefăcut, ipocrit, simulat. Așa-mi venea-n suflet să cred lămurit Că tot acel joc a fost joc fățărit. COȘBUC, P. II 207. ◊
Fig. Focuri de artificii în care meșteri isteți și dibaci fac să joace, în ochii orbecați ai publicului, tot felul de vîrtejuri luminoase... de fulgere plăsmuite, de sori fățăriți. ODOBESCU, S. II 540.
FĂȚĂRÍT, -Ă, fățăriți, -te,
adj. (
Înv.) Fățarnic, prefăcut, ipocrit. – Participiul lui
fățări (rar întrebuințat).
!fățărí (a se ~) (
înv.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se fățăréște,
imperf. 3
sg. se fățăreá;
conj. prez. 3 să se fățăreáscă
fățărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățărésc, imperf. 3 sg. fățăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. fățăreáscă FĂȚĂRÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean. A SE FĂȚĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare fățărit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN. Fățărit dex online | sinonim
Fățărit definitie
Intrare: fățări
fățări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a