Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru fățărit

fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.
fățărit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățări] (Înv) 1 Favorizat2 (la judecată). 2 Ipocrit.
FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).
FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).
FĂȚĂRÍT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Învechit, rar) Fățarnic, prefăcut, ipocrit, simulat. Așa-mi venea-n suflet să cred lămurit Că tot acel joc a fost joc fățărit. COȘBUC, P. II 207. ◊ Fig. Focuri de artificii în care meșteri isteți și dibaci fac să joace, în ochii orbecați ai publicului, tot felul de vîrtejuri luminoase... de fulgere plăsmuite, de sori fățăriți. ODOBESCU, S. II 540.
FĂȚĂRÍT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Înv.) Fățarnic, prefăcut, ipocrit. – Participiul lui fățări (rar întrebuințat).
!fățărí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățăréște, imperf. 3 sg. se fățăreá; conj. prez. 3 să se fățăreáscă
fățărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățărésc, imperf. 3 sg. fățăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. fățăreáscă
FĂȚĂRÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.
A SE FĂȚĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare
fățărit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

Fățărit dex online | sinonim

Fățărit definitie

Intrare: fățări
fățări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: fățărit
fățărit