Dicționare ale limbii române

O definiție pentru fărtățel

fărtățel sm [At: POP., ap. GCR. II, 295 / Pl: ~ei / E: fărtat + -el] 1-4 (Îvp; șhp) Fârtat (1-2) (drag).

Fărtățel dex online | sinonim

Fărtățel definitie

Intrare: fărtățel
fărtățel