Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 950312:

fărâmá, fărâm, (fărma), vb. tranz., refl. – (pop.) A (se) sfărâma, a (se) zdrobi. – Din fărâmă „fragment” (Șăineanu; Pușcariu, Giuglea, Philippide, Rosetti, cf. DER; DEX, MDA).

Fărmare dex online | sinonim

Fărmare definitie