13 definiții pentru făptaș
făptaș, ~ă smf [At: 1. NEGRUZZI, S. VI, 627 / Pl: ~i, ~e / E: faptă + -aș] Persoană care a comis un delict Si: făptuitor (1). FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e,
s. m. și
f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. –
Faptă +
suf. -aș.
FĂPTÁȘ, -Ă, făptași, -e,
s. m. și
f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. –
Faptă +
suf. -aș.
FĂPTÁȘ, făptași,
s. m. Persoană care săvîrșește o faptă (condamnabilă). Făptașul... se mistuise în mărăcinișuri și negură. DUMITRIU, V. L. 17. El e făptașul unei crime. TOMA, C. V. 159.
făptáș s. m.,
pl. făptáși
făptáșă s. f.,
art. făptáșa,
g.-d. art. făptáșei;
pl. făptáșe
făptáș s. m., pl. făptáși făptáșă s. f., art. făptáșa, g.-d. art. făptáșei; pl. făptáșe FĂPTÁȘ s. 1. v. infractor. 2. v. autor. FĂPTÁȘ ~i m. Persoană care comite o faptă (condamnabilă) /faptă + suf. ~aș făptaș m. cel ce face sau execută ceva.
făptáș, -ă s. (d. faptă). Făptuitor, care a făptuit, a comis ceva: făptașiĭ și tăĭnuitoriĭ. V.
părtaș. FĂPTAȘ s. (JUR.) 1. făptuitor, infractor, răufăcător. (~ a fost condamnat.) 2. autor, făptuitor, (înv.) pricinuitor. (~ furtului.) Făptaș dex online | sinonim
Făptaș definitie
Intrare: făptaș
făptaș substantiv masculin