făloșie sf [At: ȚICHINDEAL, ap. CADE / Pl: ~ii / E: fălos + -ie] (Reg) 1 Mândrie. 2 Trufie.

FĂLOȘÍE, făloșii, s. f. (Reg.) Îngâmfare. – Fălos + suf. -ie.

FĂLOȘÍE, făloșii, s. f. (Reg.) Fudulie, îngâmfare. – Fălos + suf. -ie.

făloșíe (reg.) s. f., art. făloșía, g.-d. făloșíi, art. făloșíei

făloșíe s. f., art. făloșía, g.-d. art. făloșíei, pl. făloșíi

FĂLOȘÍE s. v. arogantă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

FĂLOȘÍE ~i f. fam. v. FALĂ. / fălos + suf. ~ie

făloșie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.

făloșie, făloșii s. f. 1. virilitate. 2. dimensiune impresionantă a unui penis.